Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

Este anul 1987. Într-un apartament din Montparnasse, Paris, trăiește unul dintre cei mai importanți dramaturgi ai momentului, adică ai ultimei jumătăți de secol. Cum lumea nu e tocmai un prilej de nesfârșită bucurie, se ascunde adesea în umbra acestei case. Uneori, desenează și îi ies mai mereu forme grotești. Alteori, râde, singur sau cu apropiații. Iar alteori se lasă dominat de gravitatea existenței. Câteodată, în umbră sau la soare, se întrezăresc soția și fiica, personaje vitale în destinul său. Urmăriți-i piesele de teatru, care au fost prilej de experiențe consistente, și (re)citiți-i jurnalele și eseurile. O să descoperiți acolo un om cu multe umbre, dar cu și mai multe lumini.