Teatrul nu este, nu poate fi vreodată spațiul definitivului. Or, asta înseamnă și că ierarhiile sunt în această artă mereu fluide, examenele de domeniul firescului și al curentului, ele se dau nu doar cu ocazia fiecărei noi premiere, ci cu prilejul oricărei reprezentații.

Pentru o trupă mare, așa cum este cea a Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, care deja de zeci de ani domină autoritar viața teatrală românească, aceste examene curente sunt mai dificile, mai solicitante decât în oricare altă parte.

Spectatorii au mereu așteptări mai mari, critica de asemenea, trupa însăși este animată de dorința auto-depășirii. Iar dacă punem la socoteală faptul că numai în cursul acestei stagiuni, pe scena respectivului teatru s-au consumat deja două premiere cu valoare de reper – e vorba despre cea cu „Lulu” și despre cea cu „Mutter Courage” – cărora li se adaugă acum una indubitabil situată în zonele înalte ale superlativului, cu „Scripcarul pe acoperiș”, spectacol care înseamnă confruntarea izbutită și nu oricum, ci la nivelul perfecțiunii detaliului, cu regulile de fier și exigențele musicalului cred că nu exagerez defel dacă afirm că ne aflăm în fața unui fenomen cu valoare de excepție. Pe bună dreptate răsplătit cu aplauzele nestăvilite din final, cu ovații, cu emoția care îi stăpânea în mod egal și pe cei aflați pe scenă, și pe cei din sală.

Nu, nu e puțin lucru ca 700 de oameni, de spectatori, să fie de-a dreptul fermecați de darul pe care li l-au făcut artiștii. Care preț de mai bine de trei ore le-au spus cu o pasiune exemplară o poveste despre tradiție înțeleasă drept garant al echilibrului atât de necesar vieții, dar și despre dragoste și umanitate. O poveste despre bucuriile și vicisitudinile existenței, despre oameni și contradicțiile lor, despre toleranță și intoleranță, despre ceea se întâmplă atunci când apele istoriei se tulbură, iar învolburarea se plătește de nevinovați care, deveniți peste noapte indezirabili, se văd siliți să ia din nou drumul pribegiei, sperând că, totuși, suferințele lor vor ajunge odată și odată la liman.

Artiștii Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca au făcut asta rostind cuvinte și replici și înțelepte, și provocând la meditație, replici înzestrate și cu umor, și cu ironie, dar și cu superioară autoironie, și cu emoție, și cu tristețe, și cu revoltă, și cu  resemnarea din care se generează forța de a o lua iar de la început, din nou de la capăt, dar și cântând și dansând. Și nu oricum. Ci surprinzător, scânteietor, fără cusur de-a dreptul.

La concretizarea acestui „fără cusur” un mare merit îi revine regiei profesioniste a lui László Béres. Care da, a respectat canoane, reguli, norme, din care e făcută însăși rețeta musicalului, a ținut seama de tot ceea ce înseamnă clauze contractuale, care în acest gen de spectacol sunt dintre cele mai dure. Dar, mai presus de toate, regizorul a avut grijă ca totul să se facă la marea meserie.

László Béres știa că are de partea sa o trupă căreia îi poate cere chiar și imposibilul și tocmai de aceea a avut grijă să ne ofere noian de surprize. Desigur, știam cât de bine cântă, de pildă, Farkas Lóránd a cărui voce de veritabil cântăreț de operă am admirat-o cu ocazia spectacolului cu piesa „Las Meninas”. Aici, în „Scripcarul pe acoperiș”, el își reconfirmă calitățile de muzician asociate celor de foarte bun actor de proză prin felul în care conferă substanță lui Percik. Mai aveam idee despre înzestrările în domeniu ale excepționalei actrițe Kató Emöke, și de data aceasta strălucitoare în rolul Golde. Mai aveam habar de pasiunea pentru muzică a lui Szabolcs Balla, profesionistul deținător al rolului Pălărierul.

Surprizele au început cu ariile ce le-au avut drept protagoniste pe Csilla Albert, sensibila interpretă a lui Tzeitel, au continuat cu Vindis Andrea (Hodel), cu foarte tânărul Árus Péter, admirabil în rolul croitorului Motel, cu Csilla Varga (care se reține în rolul Sandel, mama acestuia), cu Márosan Csaba, foarte bun în rolul soldatului Fyedka, cu Viola Gábor (Sasha), cu  Szücs Ervin, creatorul unei rafinate bijuterii artistice în rolul Rabinului, cu Orbán Attila, aproape de nerecunoscut în ipostaza măcelarului Lazar Wolf, cu Áron Dimény (jandarmul copleșit de datorie), cu Anikó Pethö (Hava), cu Tötsegy Zsusza (Shprintze), cu Timéa Jerovszky (Bielke), dar și cu Melinda Kántor (Yente, o pețitoare), cu Láczkó Vass Róbert (Avram), cu Bodolai Balázs (fiul Rabinului), cu Váta Lóránd (Cârciumarul), cu Fogarássi Albert (Un cerșetor). Un moment aparte în spectacol e cel în care smulg aplauze și copleșitoare hohote de râs Reka Zongor (bunica Tzeitel) și Reka Csuták (Fruma Sarah). Împreună cu Tordai Tekla, Kicsid Gizella, Imre Éva, Ötvös Kinga, Laczó Júlia, Sinkó Ferenc, Buzási András, Bálint Elöd, Erdei Máté, Nagy Gellert, Nagy Köpeczy Kristóf, Orbán Szabolcs, Varga Péter, Wagner Áron (și câte nume de mari actori se află în această înșiruire !) ei zămislesc o lume. O comunitate. Cu reguli, cu tradiții, cu glume, cu zvonuri, cu bârfe, cu spaime cu tot ceea ce înseamnă viață.

Surprizele acestea au fost posibile datorită colaborării dintre regizor și Péter Kolcsár (deopotrivă dirijor și corepetitor) care are nu doar talent muzical, ci și har pedagogic. El a știut să le transmită artiștilor de dramă, cei pe care i-am văzut în atâtea minunate spectacole de teatru dramatic, încredere, curaj, credința că se poate. De aici firescul, naturalețea cântatului, absența oricărei urme de spaimă înaintea ariei. De aici armonizarea vocilor din coruri.

László Béres a mai făcut o opțiune înțeleaptă atunci când a optat pentru Melinda Jakab care a creat coregrafia integrată perfect acțiunii și impecabil concretizată scenic. Péter Kolcsár și Melinda Jakab și, desigur, László Béres au făcut astfel încât au eliminat din ecuația spectacolului orice urmă de diletantism, de nesiguranță. În reprezentația de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca cu „Scripcarul pe acoperiș”, actorii nu se fac că dansează și cântă, ci cântă și dansează, cum se spune, pe bune. Fac toate astea cu mare artă în inspiratele decoruri și costume purtând semnătura Carmencitei Brojboiu, o altă garanție a calității și măiestriei. Carmencita Brojboiu are meritul de a fi  inventat niște costume minunate, dar și un spațiu creator de spații. Cu câteva elemente suplimentare de decor sau de recuzită apar sub ochii noștri interiorul casei lui Tevye, cel al croitoriei lui Motel, cel al cârciumii ori cel al pieței publice. Acolo unde se discută și se negociază totul.

În fine, cea mai importantă opțiune pe care a făcut-o regizorul spectacolului e aceea de a-i fi oferit marele rol al lui Tevye lăptarul unui mare, unui imens actor. În jurul, prin talentul și strădania căruia se construiește, se asamblează, se dinamizează, dobândește coerență fiecare moment din acest minunat spectacol. E vorba despre Bogdán Zsolt care joacă, dansează, cântă. Da, Bogdán Zsolt dansează și cântă, emană o energie excepțională, dar le face pe toate în primul rând jucând teatru. Teatrul e cel care îl preocupă pe magistralul interpret al rolului principal. E mult, e adevărat teatru în fiecare moment din evoluția interpretului, în capacitatea lui de  a metamorfoza totul, replici, dialoguri, cântece, mișcări, în viață. În emoție, trăire, pasiune.

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj –Napoca

„Scripcarul pe acoperiș”

Muzica: JERRY BOCK

Scenariul :JOSEPH STEIN

Versuri: SHELDON HARNICK

Regia :László Béres

Conducerea muzicală, corepetitor: Péter Kolcsár

Decorul și costumele: Carmencita Brojboiu

Coregrafia : Melinda Jakab

Asistent de regie : Emőke Buchmann

Asistent costume: Gyopár Bocskai

Regia tehnică: Réka Zongor, Enikő Albert

Distribuția

Tevye, un lăptar :Zsolt Bogdán

Golde, soția lui Tevye :Emőke Kató

Tzeitel: Csilla Albert

Hodel :Andrea Vindis

Hava : Anikó Pethő

Shprintze: Zsuzsa Tőtszegi

Bielke: Tímea Jerovszky

Yente, o peţitoare :Melinda Kántor

Lazăr Wolf, un măcelar : Attila Orbán

Motel Kamzoil, croitor :Péter Árus

Shandel, mama lui Motel :Csilla Varga

Percik, un student: Loránd Farkas

Bunica Tzeitel: Réka Zongor

Fruma-Sarah: Réka Csutak

Rabinul :Ervin Szűcs

Fiul rabinului : Balázs Bodolai

Jandarmul :Áron Dimény

Fyedka :Csaba Marosán

Sasha, prietenul lui Fyedka :Gábor Viola

Avram, vânzătorul de cărți :Róbert Laczkó Vass

Mordcha, cârciumarul :Loránd Váta

Nahum, cerșetor :Alpár Fogarasi

Yussel, pălărier: Szabolcs Balla

Precum și : TEKLA TORDAI, GIZELLA KICSID, ÉVA IMRE, ANDREA KALI, KINGA ÖTVÖS, JÚLIA LACZÓ, FERENC SINKÓ, ANDRÁS BUZÁSI, ELŐD BÁLINT, MÁTÉ ERDEI, GELLÉRT NAGY, KRISTÓF NAGY KOPECZKY, SZABOLCS ORBÁN, PÉTER VARGA, ÁRON WAGNER

Muzicieni: Zoltán Balázs Gyenge – Vioara,, Lupsa Marius – clarinet, Botond Ferencz Turák – trombon, Attila Antal – contrabas, Domokos Csergő – percuție, Norbert Székely – biacordeon/clape, Péter Kolcsár – pian

Data reprezentației: 21 februarie 2020