„Lumea într-o coajă de nucă” ne-a devenit multora metafora realităţii. În casele ce ne pot fi măsurate în paşi lungime/coate lăţime ne înghesuim toate lumile noastre. De la panica şi fricile care vin şi pleacă, singurii musafiri care au dreptul legal să ne treacă pragul, la normalitatea pe care încercăm să o păstrăm prin gesturile fireşti, devenite simbol al rezistenţei în faţa unui război despre care nu am învăţat în şcoli. Teatrul s-a mutat şi el în sufrageriile noastre. De pe scenă pe ecrane mai mici sau mai mari. Şi îl căutăm, poate, dintr-o nevoie mult mai acută decât până acum. Arta, în toate formele ei, ne ajută să îi dăm afară pe musafirii nedoriţi care îşi fac mereu loc înapoi în sufletele noastre cu fiecare ştire citită, cu fiecare zvon, cu fiecare statistică. Nu îi e uşor teatrului să ne spună poveştile lui din spatele unui ecran. Minţile ocupate cu griji şi frici sunt greu de convins să asculte în linişte. Obişnuinţele casnice nu sunt nici ele cele mai prietenoase cu arta teatrală; mai sună un telefon, ţi se mai face sete, ţi se mai face poftă de ceva dulce, mai verifici câte like-uri ai primit, mai mesteci într-o oală, mai calci o cămaşă. Pentru a te păstra ca spectator teatrul trebuie să se ridice peste toţi aceşti stimuli pentru a-şi vedea de treaba lui de la o înălţime la care nu poate fi ajuns de zgomotul de fond al micilor activităţi „nevinovate”.

„Dragonul de aur” de Roland Schimmelpfennig, montat de Catinca Drăgănescu la Teatrul „Andrei Mureşanu” din Sfântu Gheorghe şi difuzat online pe canalele de social media ale teatrului a reuşit să oprească în loc ever lasting story-ul lumii casnice. Calitatea filmării şi dinamismul  montajului au funcţionat în favoarea spectacolului; un amănunt important atunci când vorbim despre experienţa vizionării unui produs artistic gândit iniţial strict pentru reprezentarea în sala de teatru. Ritmul alternant care descrie o curbă bine echilibrată a intensităţilor este cel care te ţine atent. Iar povestea în sine, spartă în fragmente care se îmbină inteligent, îţi cere şi ea implicarea în construcţia sa pentru a putea la final să înţelegi cum se ajunge de la munca într-un restaurant thailandezo-chinezo-vietnamez la moartea ambalată drept bun de consum.

Montarea Catincăi Drăgănescu are ca principal atu o structură foarte amănunţită, în care fiecare element spectacular e folosit inteligent, cu măsură, ajutând la amalgamarea unui univers scenic bogat, intens şi coerent cu sine însuşi. Decorul semnat de Ioana Pashca are o poezie a simplităţii, iar soluţiile surprinzătoare care apar pe parcursul acţiunii contribuie nu doar la ilustrarea metaforică a poveştii, ci conţin în sine valoare estetică şi forţă de expresie. Coregrafia Simonei Deaconescu are pulsul unui spasm involuntar, care menţine încordarea şi anunţă pericolul, iar ilustraţia muzicală ce poartă aceeaşi semnătură umple spaţiul dintre replici şi scene ca un fluid dens, în care se încheagă toate informaţiile despre vieţile înfăşurate dintr-un bloc cu emigranţi. Metoda de joc de inspiraţie brechtiană, în care rolurile presupun atât interpretarea personajelor cât şi comentarea lor nu e deloc la îndemână; e nevoie de o disciplină asumată a fiecărui actor în parte, de precizie şi de căptuşeală emoţională personalizată care să rămână în interiorul intenţiilor, exprimate în cea mai neutră formă. Păstrarea didascaliilor în scenariul spectacolului, alternarea persoanei I cu persoana a III-a, naraţiunea şi dialogul care se întrepătrund, tonul egal şi distant, folosirea microfoanelor, mişcările sacadate, gesturile specifice fiecărui personaj, songul, mesajul luminos „Eat more meat”, eclerajul decupat şi cromatica-simbol, tot aparatul scenic se revendică din teatrul epic şi funcţionează în sensul performance-ului de azi.

Toate elementele par reci, linii drepte trasate pe o foaie albă, trasee, ritmuri egale şi o expresie exterioară lipsită de afecte. Începi prin a urmări circumspect povestea haioasă despre cei cinci asiatici care muncesc înghesuiţi în bucătăria restaurantului thailandezo-chinezo-vietnamez. Cut. O altă poveste despre un bărbat în cămaşă în dungi care e părăsit de soţie. Cut. O reinterpretare cu semn schimbat a fabulei despre greierele cel leneş şi furnica cea intransigentă. Cut. Din nou în bucătărie. Cut. În restaurant intră două însoţitoare de zbor. Cut. Şi te găseşti prins în acest work in progress de poveşti care se îmbină ciudat, fără a părea să aibă prea multă legătură între ele. Şi ceea ce la început părea foarte rece şi didactic ajunge să te emoţioneze. Micul chinez care îşi aude familia în gaura lăsată de rădăcina dintelui smuls cu cleştele e metafora emoţionantă şi simplă a golului dureros pe care îl resimt cei plecaţi departe de familie în căutarea unui viitor. Imaginea finală cu un puternic şi izbitor sens conotativ a trupurilor umane dezgolite, însângerate şi împachetate în tăviţe de plastic înfăşurate în folie e mai mult decât un statement despre sclavia modernă, despre condiţia emigranţilor, despre exploatare, dreptul la muncă sau la viaţă. E un instantaneu artistic al realităţii. Iar forţa unui asemenea parcurs percutant, pertinent şi sigur pe sine nu poate decât să creeze emoţie.

Costi Apostol, Claudia Ardelean, Ion Fiscuteanu Jr, Sebastian Marina şi Elena Popa funcţionează împreună ca mecanismul rece al acestui univers absurd, iar fiecare în parte ascunde în spatele replicilor spuse cu precizie de ceas elveţian clocotul unor emoţii netrucate din care lasă la suprafaţă doar intensitatea privirii şi concentrarea continuă.

„Dragonul de aur” în regia Catincăi Drăgănescu e şi statement şi performance, şi teatru epic, şi metaforă, şi comentariu social. Mai mult, însă, e un spectacol care te emoţionează, te pune să gândeşti, îți vorbeşte despre tine şi despre lume, te pune în context, te responsabilizează; toate chiar şi de pe ecranul din sufrageria ta, în singurătate, cu fricile şi panica lângă tine pe canapea.

Teatrul „Andrei Mureşanu” Sfântu Gheorghe

„Dragonul de aur” de Roland Schimmelpfennig

Traducere: Ioana Petre

Regie: Catinca Draganescu

Scenografie: Ioana Pashca

Coregrafie şi Ilustraţie: Simona Deaconescu

Actori:

Costi Apostol
Claudia Ardelean / Anca Pitaru
Elena Popa
Sebastian Marina
Ion Fiscuteanu jr.