Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Privind undeva unde noi, ceilalți, nu vedem, așa îl găsim adesea pe Marcello Mastroianni, star al filmului italian modern. De multe ori, chiar și când e în culmea gloriei, simte nevoia să se retragă departe de lumea mondenă dezlănțuită. În 1974, își cumpără o vilă construită în secolul al XVIII-lea în Pescaglia, provincia Lucca, nordul Toscanei, unde dealurile însorite, domoale, îi dau senzația de pace.
Dar pacea este de multe ori doar o aparență în existența lui tumultuoasă. Liniștea ține o clipă, personajele sunt întotdeauna aproape de el, îl așteaptă, îl solicită. La început pe scenă, iar după aceea pe platoul de filmare, unde face creații care vor rămâne în istorie, inseparabile de chipul acesta frumos, șarmant, care privește adesea undeva departe.
