„Cred că orice sună pe hârtie ca și cum ar fi o idee genială este probabil una proastă”

The Wizard of Musicals. King of Broadway. Orice denumire i-ar fi fost atribuită de marile tabloide mondiale, Andrew Lloyd Webber rămâne „copilul” care a revitalizat teatrul muzical britanic și american din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Cu o carieră spectaculoasă care însumează peste 50 de ani de activitate neîntreruptă, Lloyd Webber a fost numit de The New York Times: „compozitorul cu cel mai mare succes comercial din istorie”. Musicalul „Fantoma de la Operă” se joacă de mai bine de 30 de ani, în 35 de țări și a fost văzut de un public de peste 140 de milioane de spectatori.

Există două perspective din care îl putem cunoaște pe Andrew Lloyd Webber.

Prima: Baronul Lloyd Webber, un mogul care deține șapte teatre în Londra (printre care Theatre Royal, Drury Lane, London Palladium), colecționar de picturi vintage burgundy și de soții (cel puțin trei până în prezent, cea de-a doua fiind soprana Sarah Brightman), dar și tată a cinci copii. Un adevărat gentleman, al cărui gust rafinat nu poate fi contestat.

A doua: micul artist Andrew Lloyd Webber, care mai întâi a început să compună muzică și mai apoi a învățat să meargă. A obținut o bursă la Westminster School și apoi la Magdalene College, Oxford ca să studieze istoria. Însă după numai un semestru a renunțat pentru a începe să scrie chiar el istoria celor mai longevive și mai îndrăgite musicaluri din toate timpurile.

Indiferent cum l-am privi, Andrew Lloyd Webber este un nonconformist, care și-a manifestat impulsivitatea încă din adolescență. Stângaci în societate și privit cu reticență, tânărul Webber a avut instincte populiste și a evitat dintotdeauna exprimările colocviale. În același timp, el este autorul unor musicaluri celebre care au făcut înconjurul lumii și au captivat generații: „Cats”, „Evita”, „Fantoma de la Operă” – sunt doar câteva dintre cele mai cunoscute titluri.

Deținător al rangului de Cavaler (Sir), câștigător a 43 de premii, dintre care șapte Premii Tony, trei Premii Grammy, un Premiu Oscar și recunoașterea Centrului Kennedy, Andrew Lloyd Webber pare că nu se va opri niciodată din a cuceri totul. A fondat o asociație care îi poartă numele și o companie teatrală, „The Really Useful Group”. În 1993, compozitorul a primit o stea pe renumitul bulevard hollywoodian Walk of Fame pentru activitatea sa profesională și a fost inclus în topul „Hall of Fame” al compozitorilor.

Alfabetul, notele muzicale și aspirațiile din copilărie

S-a născut la mijlocul lui martie, în 1948, la scurt timp după ce lumea a fost zguduită de cel de-al Doilea Război Mondial, într-o familie de muzicieni. Tatăl său fusese directorul London College of Music, mama profesoară de pian, iar fratele său, Julian, a devenit un violoncelist celebru. Într-o astfel de atmosferă boemă, micul Webber reușește să cânte cu iscusință la vioară încă de la venerabila vârstă de trei ani; urmează să devină un virtuos al pianului și al cornului francez. La șase ani începea să compună muzică.

Perseverent în atingerea țelurilor de timpuriu, Lloyd Webber își urmărește visul de a deveni inspector al monumentelor antice. După ce petrece doar un semestru studiind istoria, renunță la cele două colegii începute și se înscrie în 1965 la Royal College of Music. Aici intră în universul teatrului muzical, pe care îl va regândi și recompune, ceva mai târziu, cu fiecare creație a sa.

Micul Webber are un foarte bun instinct în ceea ce privește alegerea artiștilor, încă din copilărie. A creat împreună cu fratele său, Julian, un teatru de jucărie, unde puneau în scenă versiuni destul de elaborate ale show-urilor, așa cum și le imaginau ei. Unul dintre ele, bazat pe „The Importance of Being Earnest” („Ce înseamnă să fii onest”) de Oscar Wilde, a fost denumit aproape profetic, „A Musical of Gigantic Importance”.

Adolescentul Webber, în vârstă de 17 ani, primește o scrisoare de la un student la Drept de 21 de ani, pe nume Tim Rice: „Dragă Andrew, mi s-a spus că ești în căutarea unui scriitor de versuri cu flerpentru melodiile tale și, cum eu scriu de ceva vreme cântece pop și am o pasiune aparte pentru a scrie versuri, mă întrebam dacă nu ai vrea să ne cunoaștem”. Lloyd Webber a citit printre rânduri și a avut o bănuială că ceva se ascunde acolo. Acela a fost începutul unei frumoase prietenii profesionale.

Andrew LLoyd Webber și Tim Rice

„Ești cea mai norocoasă persoană din întreaga lume dacă știi cu adevărat ce vrei să faci în viață, ceva ce eu am fost suficient de norocos să știu încă din copilărie. Și ești cea mai norocoasă persoană din univers dacă poți să și trăiești din acel lucru”. E un statement care îi poate inspira pe artiștii de pretutindeni.

Primele compoziții religioase, laurii unui adevărat succes

În 1965, Lloyd Webber și Tim Rice au început să lucreze la primul lor musical, „The Likes of Us”, care nu a reușit să ajungă pe scenă. Li s-a propus să scrie un concert religios, iar în următoarele două luni creaseră o versiune pop-cantata a ceea ce urma să devină, mai târziu, „Joseph and the Amazing Technicolor Dreamcoat”, o repovestire a poveștii biblice despre Iosif. Premiera a avut loc pe 1 martie 1968 și a fost primită cu entuziasm.

Continuând seria compozițiilor cu tematică religioasă, a urmat musicalul „Jesus Christ Superstar”, în 1971, prezentat ca succesiune a unor melodii pop în formatul operei clasice. Cu acest proiect a debutat și tradiția Lloyd Webber-Rice de a înregistra muzica pe un album mai întâi, și abia apoi de a o reproduce pe scenă. Cea mai importantă colaborare a lor a fost pentru musicalul „Evita”, în 1978, despre Eva Perón, soția dictatorului argentinian Juan Perón. Cântecul „Don’t cry for me, Argentina” a devenit imediat un hit, contribuind la popularizarea spectacolului și trimiterea lui pe scena londoneză în 1978. Anul următor, se juca deja pe Broadway.

Blockbusters. Musicaluri legendare

Chiar dacă în 1980 colaborarea Lloyd Webber – Rice a încetat, a fost momentul de început al unei ere blockbuster pentru compozitor. Primul succes: „Cats”, o adaptare muzicală a unei cărți pentru copii de T.S. Eliot. Musicalul a fost montat în 1981 și a devenit cel mai longeviv spectacol, jucându-se timp de 21 de stagiuni la Londra. Pe Broadway a rezistat timp de 18 ani. Produs la New London Theatre, scena a fost gândită ca o curte uriașă cu sticle și doze de plastic împrăștiate în jurul unei anvelope uriașe reprezentând un loc de joacă pentru pisicile îmbrăcate în costume exotice care se plimbau pe culoare. I-a urmat „Starlight Express”, în care artiștii purtau role pentru a ilustra trenurile de jucărie antropomorfe, care, deși nu a impresionat criticii de specialitate, a devenit popular în rândul publicului și continuă să fie pus în scenă.

Urmează hitul „Fantoma de la operă”, bazat pe romanul francez „Le Fantôme de l’Opéra” de Gaston Leroux, scris la începutul secolului XX. Lansat pentru prima dată la Londra, în 1986 și deținând în prezent recordul celui mai jucat musical al tuturor timpurilor, cu peste 20.000 de reprezentații. Musicalul se joacă în 15 limbi diferite: engleză, franceză, germană, japoneză, daneză, poloneză, suedeză, castiliană, maghiară, olandeză, coreeană, portugheză, spaniola mexicană, estoniană și rusă. A obținut peste 70 de premii de referință în industria teatrală, printre care: șapte Premii Tony pentru Cel mai bun musical, șapte Premii Drama Desk, cinci Premii Outer Critic Circle și trei Premii Olivier. Primul album cu înregistrări în interpretarea primei distribuții a intrat în topurile muzicale britanice pe primul loc, iar vânzările depășesc acum peste 40 de milioane.

Impresionanta replică a candelabrului de la Opera din Paris este alcătuită din 6.000 de mărgele, are trei metri lățime și cântărește o tonă. Versiunea originală a fost construită de cinci artiști în doar patru săptămâni. În ceea ce privește machiajul Fantomei, aplicarea durează două ore și demachierea necesită 30 de minute. Distribuția acestui musical cuprinde 130 de artiști, prezenți cu toții la fiecare reprezentație. Sunt folosite 230 de costume, 22 de schimbări de scenă, 281 de lumânări, 250 de kilograme de gheață uscată și zece mașini de ceață și fum. Lloyd-Webber consideră prăbușirea candelabrului în „Fantoma de la operă” drept cel mai teatral moment pe care l-a construit vreodată într-un musical.

Perioada anilor 1990 a adus lansarea unor producții ca „Sunset Boulevard” (1994), versiunea cinematografică pentru „Cats” și montarea musicalului „Whistle Down the Wind” (1998). Niciuna dintre ele nu a reușit să devină la fel de apreciată, iar cel din urmă a fost anulat pe Broadway.

Secolul XXI a fost marcat de titluri precum „The Beautiful Game” (2000), „Bombay Dreams” (2002), „The Woman in White” (2004), „The Sound of Music” (2006) și „Love Never Dies” (2010), o continuare a poveștii din „Fantoma de la operă”. În ciuda anvergurii acestor musicaluri, niciunul nu a întrecut recordurile stabilite deja. În 2011 a urmat o versiune „The Wizard of Oz”, în care protagonista a fost selectată dintr-un show tv.

Cele mai apreciate spectacole ale lui Lloyd Webber îmbină vivacitatea song-urilor cu forța dramatică a montărilor regizorale. „Ceea ce mă frapează este faptul că există o linie atât de fină între succes și eșec. Doar un singur ingredient poate face diferența”.

Pe lângă numeroasele sale musicaluri care au făcut înconjurul lumii, Lloyd Webber are o selecție uriașă de credite pentru filme, inclusiv realizarea producției cinematografice pentru „Fantoma de la operă”, avându-i ca protagoniști pe Emmy Rossum și Gerard Butler.

Autobiografia „Unmasked” și zilele de școală după debutul „Fantomei” din 1986

Trecând prin suferințe puternice provocate de cancerul de prostată, Andrew Lloyd Webber, de pe patul de spital, a crezut cu adevărat că „lucrurile s-au sfârșit”. Era ferm convins că nu va mai compune muzică pentru niciun alt musical. Însă altcineva plănuise pentru el lucruri mărețe, în continuare. După ce a depășit momentul dificil, a început să se simtă un om schimbat: „Mă simt complet re-energizat!”.

Timp fatidic pentru compozitorul și producătorul iconic, luna martie a anului 2018 a adus lansarea volumului autobiografic, „Unmasked”, care surprinde zilele de școală ale tânărului Webber de după debutul năucitor al „Fantomei de la operă”. Momentul lansării a coincis cu celebrarea aniversării celor 70 de ani ai săi. Despre întreg procesul creativ, diferit de experiența lui anterioară, Lloyd Webber afirmă: „A scrie o carte este complet diferit de a scrie pentru scenă. Niciodată nu am anticipat cât de mult va dura. Presupune mai puțin timp să scrii un spectacol”.

Fără să aibă vreun ritual de a compune sau de a scrie, Andrew Lloyd Webber obișnuiește să lucreze în confortul casei sale din Anglia. Mărturisește că a reușit să pună cap la cap evenimentele redate în volumul „Unmasked” datorită unui jurnal de birou pe care l-a ținut cu exactitate tot timpul, încă din anii de școală.

La începutul anului 2020, cartea sa a fost transpusă în musicalul „Unmasked: The Music of Andrew Lloyd Webber”, un concert multimedia și o retrospectivă a carierei compozitorului, montat la Paper Mill Playhouse. Scenariul îi aparține lui Richard Curtis și este montat de Laurence Connor.

„Cu blândețe, cu iscusință, muzica va fi ca o mângâiere pentru tine. Ascult-o, simte-o și în secret va ajunge să te posede”.