„Pe scenele teatrelor au loc adeseori scene violente, poate o luptă sau o scenă de dragoste. Acestea nu vor funcționa, probabil, în perioada următoare”. Exprimarea uluitoare îi aparține lui Ulrike Lunacek, fostă Secretară de Stat din Ministerul Federal Austriac pentru Artă, Cultură, Serviciu Public și Sport. Da, ați citit bine. Odată cu instaurarea noului guvern în toamna anului trecut, ministerele au fost comasate. Astfel, „națiunea culturală” – cum îi place Austriei să se autodefinească – nu deține un minister distinct al culturii.
Dar să revin la conferința de presă care a dat naștere multor controverse. A fost prima de acest gen adresată actanților scenei culturale după mai bine de o lună de zile (starea de urgență a fost declarată în Austria în data de 15 martie). Astfel, în data de 17 aprilie Werner Kogler, deopotrivă Vicecancelar și Ministru al Culturii și Sportului, însoțit de Ulrike Lunacek – ambii aparținând de Partidul Verzilor –, s-au adresat artiștilor din domeniul muzicii, a artelor plastice, cinematografiei și teatrelor. Pereți protectori din plexiglas separau jurnaliștii prezenți de politicieni. Secretarul de Stat își începe cuvântarea cu un citat împrumutat de la Jeff Koons care identifică arta drept o „constantă ce ne leagă pe toți împreună”. Imediat însă adaugă: cultura este, de asemenea, un „factor economic”. Este prezentată apoi o listă de indicații pentru menținerea distanței, de limitare a spațiului, inclusiv detalii de metri și metri pătrați. Sunt permise, de exemplu, repetiții individuale deja în luna mai, putând fi urmate de repetiții în grupuri mai mari în iunie, cu condiția să fie garantați doi metri distanță de siguranță și douăzeci de metri pătrați de spațiu pe actor.
Când vine însă vorba de filmări, „scene de dragoste cu măști pentru protecția gurii, cum să funcționeze asta?”, aruncă chiar Ulrike Lunacek întrebarea în cercul grupului restrâns de jurnaliști prezenți. Printre cei „aprobați” de minister s-ar număra cabaretiștii, dar doar dacă se află singuri pe scenă și dacă este păstrată o distanță considerabilă față de primele rânduri. Căci dacă artistul va începe să „strige”, atunci „există pericolul împroșcării cu salivă”, spune tot Secretarul de Stat, iar vorbele sale sunt însoțite de gesturi largi și, în mod ciudat, de un zâmbet pe buze. În final se ajunge la cântăreți și muzicieni. Pentru aceștia nu există nicio propunere, saliva fiind și în acest caz un factor de nerezolvat. În această manieră șocantă s-a desfășurat timp de o oră conferința de presă pe tema artei și a culturii, provocând mai multă confuzie și iritare.
Nu este de mirare că reacția scenei culturale a fost una puternică. Directori de muzee, cabaretiști arhicunoscuți, directori de teatre, cu toții indignați au ripostat rapid. Nenumărați actori adorați de publicul vienez au adresat o scrisoare deschisă ministrului culturii. Martin Kušej, directorul Burgtheater, a subliniat că „întâlnirea între oameni este esențială în arta noastră”. Pentru a adapta programarea repetițiilor și a spectacolelor la noua situație, în cazul unei instituții mari precum cea a Burgtheater, există întotdeauna sute de artiști a căror disponibilitate trebuie să fie verificată în mod repetat. „Încercăm să ne gândim cum ar putea arăta producțiile pentru ediția din toamnă. Ar fi o formă de teatru complet diferită. Și, de fapt, este total aiurea!”, spune tot Kušej, care adaugă că „nu ne dorim cu adevărat să înlocuim toate proiectele planificate cu monologuri!”. În pofida acestor dificultăți, Burgtheater își va prezenta premierele programate pentru stagiunea 2020-2021 în data de 25 mai.
Theater in der Josefstadt, al doilea teatru ca mărime din capitala austriacă, și-a facut deja cunoscut repertoriul pentru stagiunea următoare la mijlocul acestei luni. Înainte de aceasta însă, directorul Herbert Föttinger a atacat și el guvernul austriac, pe care îl acuză că a neglijat sectorul cultural: „regulile stricte, cum ar fi cea de douăzeci de metri pătrați, sunt desprinse de realitate și demonstrează ignoranța politicienilor față de scena culturală”. Nu în ultimul rând, renumitul cabaretist Lukas Resetarits, într-o ieșire de furie, a ironizat spusele lui Lunacek, afirmând că „suntem ca o otravă, ne scuipăm publicul, iar spectatorii se scuipă unul pe celălalt”.
Şi iată că presiunea exercitată a dat roade. Ulrike Lunacek și-a dat demisia în data de 15 mai. Tot atunci a avut loc o nouă conferință de presă condusă de Vicecancelar și de Rudolf Anschober, Ministrul Federal pentru afaceri sociale, sănătate, asistență medicală și protecția consumatorilor. Scopul acesteia a fost de a prezenta „un cadru pentru a intra în dialog cu sectorul cultural“. Acesta prevede desfășurarea următoarelor evenimente:
– începând cu 29 mai pentru maxim 100 de persoane în interior și în exterior dacă sunt respectate distanțele de siguranță și indicațiile de igienă
– de la 1 iulie până la 250 de spectatori
– de la 1 august până la 500 de persoane; totodată vor fi permise și evenimente între 500 și 1000 de spectatori dacă este prezentat un concept special de securitate.
La toate evenimentele este obligatoriu ca scaunele să se afle la o distanță de siguranță de un metru. Pe lângă aceasta, fiecare organizator este liber să facă o „analiză individuală a riscurilor”, dar pe baza unei liste ce va fi afișată pe pagina web a Ministerului Sănătății. În plus, fiecare eveniment va fi însoțit de „un responsabil Corona”, care va fi „persoana de contact pentru autorități”.
Acest „standard de securitate a muncii în vremea SARS-CoV-2” aplicat scenei teatrale mi-a trezit amintiri mai mult decât neplăcute din perioada dictaturii comuniste. Răsfoind aseară pagina web a site-ului nachtkritik.de, nu mică mi-a fost surpriza să citesc că în Germania noul sistem este deja implementat! Astfel, pe pagina respectivă se menționează că directorul Teatrului de Stat din Stuttgart, Burkhard C. Kosminski, are trei noi „asistenți de regie” ce trebuie să fie prezenți în timpul repetițiilor, și anume un angajat al departamentului de sănătate, medicul companiei și inginerul de securitate al teatrului. Cu toții au un cuvânt de spus, având drept de veto absolut dacă există prea multe persoane ce interacționează între ele pe scenă. În cazul în care, de exemplu, regizorul ar dori să lucreze cu trei actori, „personalul de protecție împotriva Coronavirus” poate îngădui doar doi. Repetițiile reluate pentru spectacolele întrerupte de criza virusului trebuie astfel regândite și reevaluate. O adevărată provocare organizațională, și nu numai! Rămâne de văzut cum va arăta cu adevărat teatrul în vremurile Covid-19, obligat să coabiteze cu distanțarea socială și cu pandemia.
