Scriind și, mai apoi, edificând scenic, în anul 2014,  la Teatrul Odeon din București „For sale”, Gianina Cărbunariu continuă seria exercițiilor dramaturgico-teatrale pe temă dată. De data aceasta tema propusă a fost hrana, ea reprezentând esența proiectului „Hunger for trade” și a fost propusă de Maria Magdalena Ludewig și Clemens Bechtel din Germania.

Compatrioata noastră a avut atunci meritul de a fi propus, la rândul ei, o seamă de utile  extensii, dar și modalități concrete de particularizare la realitatea românească a temei, punând-o astfel în conjuncție cu alte câteva probleme extrem-actuale și rămase și azi nerezolvate ale lumii românești: aceea a extincției clasei sociale țărănești și aceea a pământului recuperat, înstrăinat, expropriat. Cea de-a doua temă atașată de Gianina Cărbunariu în textul său temei fundamentale îi permitea autoarei un pas în plus: acela de a aduce pe scenă probleme fierbinți precum cele de la Roșia Montană sau Pungești. Discutându-le, teatralizându-le, Gianina Cărbunariu și-a continuat, chiar dacă la modul nedeclarat, investigațiile dramaturgico-scenice din mai vechiul proiect colectiv „Roșia Montană pe linie fizică și pe linie politică”, înfăptuit cu ani în urmă la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj în colaborare cu Andreea Vălean, Peca Ștefan și Radu Apostol. Aceeași temă atașată reprezenta, cu ocazia spectacolului de la Odeon, revăzut online la mijlocul lunii mai, un prilej pentru Gianina Cărbunariu de a se ocupa de lumea satului românesc de azi. Ceea ce îi asigură și textului, și spectacolului său, chiar și azi, încă un carat de originalitate și putere de impact în actualitate. Aceasta fiindcă, dacă lăsăm de-o parte trilogia lui Szekely Csaba („Flori de mină”, „Beznă de mină” și „Apă de mină”) și „Castingul dracului”, al lui Radu Afrim, „viața satului” contemporan nu s-a dovedit din cale afară de preocupantă pentru teatrul românesc de azi.

„For sale” este o piesă în cinci părți. Care dobândesc în spectacol coerență și vivacitate nu doar grație unei suite de interpretări actoricești foarte bune (Alina Berzunțeanu, Antoaneta Zaharia, Marius Damian, Gabriel Pintilei, Alex Potocean, Gabriel Răuță, Mihai Smarandache), nu numai mulțumită muzicii de scenă compuse, ca și în alte dăți de Bobo Burlăcianu, ci și scenografiei semnate de Andu Dumitrescu care, la rându-i, susține și garantează dinamica spectacolului. E vorba despre o scenografie compusă din foarte puține elemente, cel principal fiind o serie de așa-ziși „baloți”. Pe care spectatorii sunt solicitați să îi mute și rearanjeze pentru a putea vedea ceea ce se întâmplă pe culoar, pe dreapta, pe stânga sau pe extremitățile spațiului de joc. Totul completat cu secvențe video de comentariu implicit și un light design edificator purtând aceeași semnătură, dar și cu mișcarea scenică datorată lui Florin Fieroiu.

În prima secvență îi vedem pe protagoniști în calitate de antreprenori străini, îmbrăcați office, folosind felurite tehnici de persuasiune al căror rost este acela de a-i determina pe proprietarii de pământ să își vândă averea funciară recent redobândită. În a doua, ne întâlnim cu un sat românesc în agonie, cu țărani vârstnici și decrepiți, confruntați și demoralizați cu și de o inutilitate ce le-a fost indusă artificial. În partea a treia, cea mai apropiată de scopul și caracteristicile proiectului internațional, se recurge la formula teatrului în teatru, doi dintre actori (Mihai Smarandache, excelent, și Marius Damian) interpretând un monolog „venit” din Germania și jucat mai întâi în pretinsa versiune inițială, mai apoi în „traducere” românească. Partea a patra e cea mai conectată actualității, fiind concentrată asupra surprinderii abuzurilor de tot felul ce însoțesc afacerea evident necurată, cu multe necunoscute a exploatării gazelor de șist de la Pungești. Aici, doi țărani (Antoaneta Zaharia și Gabriel Pintilei) încearcă să se opună simplilor angajați români ai unei necunoscute firme din străinătate ce pur și simplu le dinamitează pământul (Alina Berzunțeanu, Gabriel Răuță, Marius Damian) și inacțiunii interesate a autorității locale (Alex Potocean și Mihai Smarandache). În fine, a cincea secvență e un fals dialog între un fiu silit să fugă (Alex Potocean) și mama lui (Alina Berzunțeanu). Avem de-a face în fond cu o rescriere declarată a unui fragment din romanul „Fructele mâniei” de John Steinbeck. Interesant e că în toate cele cinci secvențe actorii nu instituie niciun fel de comunicare, nici cea mai mică încercare de dialog între ei. Fiecare interpret i se adresează câte unui spectator ales la întâmplare, acesta îi devine adevăratul partener de joc. Pentru câteva clipe, firește. Însă în chiar momentul în care tu, spectator, tu, partener tranzitoriu și din întâmplare, simți nevoia să formulezi un răspuns întrebării ce tocmai ți-a fost adresată, replica vine pe neașteptate. De la cineva, de la un alt actor, cu care cel ce ți s-a adresat nu a stabilit până atunci nicio relație.

Propunea, propune revăzut azi, spectacolul Gianinei Cărbunariu o soluție ghemului încurcat de probleme pe care îl expune? Fără doar și poate că da. Soluția e aceea a luptei. A acțiunii. Nici nu putea fi altfel. Nu doar pentru că realitatea le impune, ci și pentru că – ne place sau nu – genul acesta de teatru e, până la urmă, o formă modernă, poate chiar și ceva mai subtilă de agitprop. Cu toate caracteristicile și limitările specifice conceptului.

Teatrul Odeon din București

„For Sale” de Gianina Cărbunariu

Regia: Gianina Cărbunariu

Scenografia, video, light-design: Andu Dumitrescu

Mișcarea scenică: Florin Fieroiu

Muzica: Bobo Burlăcianu

Cu: Alina Berzunțeanu, Antoaneta Zaharia, Marius Damian, Gabriel Pintilei, Alexandru Potocean, Gabriel Răuță, Mihai Smarandache

Data difuzării online: 14 mai 2020