Laura Andreß, Victoria Halper şi Kai Krösche. I-am cunoscut pe tinerii fondatori ai colectivului de arte performative DARUM în 2019. Spectacolul lor de debut „Musafiri nepoftiți” trata subiectul decedaților „solitari”, al persoanelor de care nu se interesează nimeni după ce a survenit moartea. Îmi amintesc foarte bine experiența inedită şi emoția puternică trăită în timpul performance-ului conceput de trio-ul artistic. „Musafiri nepoftiți” a fost nominalizat la Premiul Special Nestroy şi invitat la Festivalul de Teatru Impulse 2020.

Şi cea de-a doua producție a lor are ca tematică întâlnirea cu moartea, un subiect pentru care DARUM pare să aibă o anumită predilecție. Inițial planificat sub forma unui spectacol-instalație foarte intim, în format de unu la unu, „Exit: Open” urma să serbeze premiera în luna martie. Proiectul a trebuit însă să fie regândit din cauza crizei Covid-19. A rezultat un film ce a avut prima reprezentație pe site-ul nachtkritik.de în data de 20 mai (spectacolul a fost difuzat ulterior şi în România de către Forumul Cultural Austriac). Desigur, adaptarea cinematografică nu poate înlocui experiența singulară live. Totuşi, „Exit: Open” iese în evidență tocmai prin actualitatea subiectului, când în perioada recentă un număr semnificativ de oameni au fost declarați morți în urma Coronavirus-ului.

Producția se distinge și prin modul prin care DARUM tratează acest subiect tabu al trecerii în neființă. Caracterul efemer al vieții umane este subliniat de spațiul ales: un complex de birouri abandonat de ani de zile din sudul Vienei. Împărțit în diverse capitole, filmul oferă, fără a avea pretenția exhaustivității, perspective diferite asupra cosmosului ce gravitează în jurul morții. Au cuvântul, printre alții, profesioniștii (medici, prestatori de servicii funerare), urmașii de vârste înaintate și fragede deopotrivă, dar și supraviețuitorii care au văzut moartea cu ochii în accidente rutiere, și nu numai. Fiecare episod spune o poveste individuală, extrem de personală.

Cel mai cutremurător episod mi s-a părut a fi cel al unei fetițe în vârstă de unsprezece ani, care relatează cum a perceput moartea fratelui aflat încă în pântecele mamei sale. „Ordinea” morții este astfel întoarsă cu susul în jos. Încurajatoare și zguduitoare deopotrivă este povestea femeii care suferă de o boală pulmonară severă. „Bucurați-vă de fiecare minut, fiți pur și simplu fericiți și respirați”, spune povestitoarea aflată într-o mașină, pe scaunul de lângă șofer, cu spatele către privitor (la volan se află Victoria Halper). Scurta declarație de dragoste pentru viață este cu atât mai tulburătoare, cu cât atunci când aparatul de filmat se rotește spre fața femeii, acesta dezvăluie o imagine absolut șocantă.

În transpunerea filmică cu o durată de nouăzeci de minute, camera de luat vederi prezintă necontenit perspectiva privitorului care parcurge holurile şi camerele clădirii, ajungând chiar şi la subsol şi în curtea exterioară. Prestatoarea de servicii funerare își primește oaspeții… culcată în sicriu. Scriitorul care a văzut moartea cu ochii într-un accident rutier apare sub forma unei holograme într-o încăpere aflată complet în întuneric. „Impact, tăcere, durere, sirene, linişte deplină”, este modul în care descrie întâmplarea neprevăzută.

Fiecare poveste ar merita redată în amănunt. Surprinde aranjamentul încăperilor făcut cu grijă, detaliile cu semnificații specifice. Drumul este indicat de inscripțiile de pe uşi: Speranța, Obiceiul, Controlul, Acompaniamentul, Ordinea, Revenirea, Calea. „Vizita” în regnul morții trebuie însă să țină cont de anumite reguli, precum aceea prin care accesul într-o cameră este permis numai atunci când becul amplasat deasupra uşii are culoarea verde. Aceasta este „garanția” oferită de DARUM privitorului pentru „a înfrunta moartea din vecinătate, dar aflat cât de cât la adăpost de orice pericol”.

Însă în camere se găsesc şi obiecte neînsuflețite pline de simboluri. Ar fi de exemplu monitoarele pe care apare semnalul No Signal. Sau iepurele, simbolul fertilității şi al renaşterii, pe care îl descoperim lipsit de viață pe o masă plină de rămășițe alimentare aflate în stadiul descompunerii. Iar singurele viețuitoare sunt viermii ce mişună printre „natura moartă”.

Un alt spectacol inedit şi răvăşitor marca DARUM. Coproducția realizată împreună cu Centrul „WUK performing arts” este rezultatul unei ample cercetări întreprinse de-a lungul mai multor luni. Poveştile la granița dintre ficțiune și realitate despre moarte și misterul existențelor umane se încheie acolo de unde au început: în curtea complexului de birouri, printre cireși înfloriți. Vizitatorul primeşte ca amintire o fotografie polaroid pe care se conturează încet-încet un chip. Doriți să ştiți al cui este?