E 4 octombrie 1964. Fotograful Hugo van Gelderen o imortalizează pe Josephine Baker, prima femeie de culoare care jucase, în 1927, într-un film rămas în istorie, artista care înfierbântase Parisul și făcuse turnee răsunătoare în lume, prima artistă de origine americană decorată cu Ordinul Croix de la Guerre.

Iat-o aici într-o clipă din timpul liber, la plimbare prin Amsterdam, împreună cu zece dintre cei doisprezece copii adoptați și crescuți în Franța. „Tribul Curcubeu”, cum îi numea ea însăși, era un vis împlinit. „Copiii de origine diferită și de religie diferită pot fi frați”, spunea Josephine Baker, neuitând că fugise cândva din America din cauza discriminării rasiale.

Această femeie „înaltă, cu pielea de culoarea cafelei, cu ochi de abanos, picioare de paradis şi un zâmbet mai presus de toate zâmbetele“, cum o vedea cândva Pablo Picasso, această artistă militantă pentru drepturile omului are, în momentul în care o imortalizează aparatul de fotografiat, 57 de ani. Are și vise împlinite, și planuri, și putere, și fragilitate. În mod clar, are și un destin numai bun pentru viitoare filme.