Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
„De când am plecat din Spania, în 1936, am trăit mereu în stare de urgență”, scria în memoriile sale, publicate în 1980, actrița María Casares, nume important pentru scena franceză.
Naturalizată la Paris, unde s-a retras împreună cu mama din cauza Războiului Civil din țara sa natală, unde descoperise oroarea și absurdul violenței, María Casares a cunoscut multe din gusturile vieții. Succesul? Dulce-amar. Ca mai toate experiențele vieții. Figură importantă a scenei franceze, apreciată pentru calitățile ei artistice, actrița de origine spaniolă pe care o vedem aici în biblioteca locuinței sale din Alloue, Franța, se bucura adesea de plăcerea de a citi și de a scrie. Stau mărturie și scrisorile schimbate cu Albert Camus, de care a legat-o o poveste pasională. Iat-o, așadar, într-o imagine de viață privată, departe de zbucimul neîncetat al lumii, în afara stării de urgență în care, cum mărturisea, și-a trăit viața.
Foto: © Maison Maria Casarès
