Pentru prima dată din 1951, ediția din acest an a festivalului Wiener Festwochen, programată în perioada 15 mai – 21 iunie, a fost anulată. Directorul artistic Christophe Slagmuylder a propus, în schimb, pentru perioada respectivă scurte videoclipuri. Numite „gesturi“, acestea au conferit o imagine succintă, dar atotcuprinzătoare a evenimentelor în mare parte amânate pentru 2021. Totuși, în urma unor eforturi considerabile, organizatorii au reușit să ofere și o variantă live a festivalului într-o „versiune comprimată“. Aceasta are loc începând cu 26 august în sălile din Cartierul Muzeelor. Sunt respectate desigur restricțiile stricte de siguranță pentru prevenirea răspândirii infecțiilor datorate pandemiei, precum purtarea măștii la intrarea și la ieșirea din sală, personalizarea biletelor sau distanțarea socială. Sub titlul „Festwochen 2020 reframed“ sunt prezentate timp de o lună cincisprezece producții din cele 46 programate inițial. Pe afiș se regăsesc nume vestite precum, printre alții, Anne Teresa De Keersmaeker, Marlene Monteiro Freitas, Philippe Quesne și Boris Nikitin.
Tema centrală a ediției din acest an urma să fie fenomenul antropogen. În acest context, unul dintre cele mai bune exemple a relației noastre deteriorate cu natura este „Farm Fatale“. Producția a avut premiera la Münchner Kammerspiele în primăvara anului 2019. Philippe Quesne, care semnează responsabil pentru regie, concept, decor și costume, a creat un eveniment teatral cu o profunzime artistică și filozofică emoționantă și, mai presus de toate, foarte amuzantă. Ceea ce este fatal este că ferma… nu mai există. Până și păsările au dispărut de pe pământ – o singură zburătoare stă agățată cu o sfoară de tavan. Va fi mișcată cu ajutorul scripeților. Doar sperietoarele – acum șomere – au supraviețuit apocalipsei. Sunt creaturi cu aspect uman, dar poartă măști albe cu buze cărnoase și peruci lățoase. În picioare au cizme de cauciuc. Una dintre ele are un topor înfipt în cap, alta nu-și poate închide gura.
Trupa internațională formată din cinci actori este de nerecunoscut datorită măștilor și costumelor. Acestea din urmă sunt umplute cu paie. Prin urmare, corpurile sunt deformate. Trupurile prezintă cocoașe și umflături, astfel încât mișcările artiștilor sunt restricționate. Vocile prelucrate electronic sunt distorsionate. Mișcările sunt coregrafiate meticulos. Mersul este rigid. Orice sentiment pozitiv este însoțit de mișcarea sincronizată a brațelor și mâinilor. Lumea acestor figuri ce marchează o post-apocalipsă în care se tinde spre un viitor mai bun dezvăluie un farmec aparte.
@Martin-Argyroglo
Invitat frecvent la Wiener Festwochen, Quesne este cunoscut pentru magia sa idiosincrasică. „Farm Fatale“ debordează de un activism stângaci și naiv. De jur împrejurul unui balot de paie sunt fixate cartoane pe care sunt scrise cuvinte precum „No Nature / No Future“. Căci și sperietoarele participă la demonstrații în această lume părăsită. În același timp, ele operează o stație radio pirat care include o arhivă sonoră a naturii: cântecul păsărilor, susurul râului, liniștea pădurilor, tăcerea munților – toate sunt păstrate cu sfințenie. Pe scenă se face și muzică live la chitare, la sintetizator și… la un pian de jucărie fixat cu benzi adezive de un porc de plastic de mărime naturală. Una dintre cele mai adorabile scene este cea în care o sperietoare îi ia un interviu ultimei albine vii cu un microfon amplasat în unul din dinții unei furci. Spre deliciul publicului aceasta răspunde la întrebări în germană elvețiană. Forma narațiunii scoate foarte bine în evidență mesajul producției: pesticidele, vacile turbo, morcovii modificați genetic trebuie combătute. Ideea de a face din sperietoare protagoniști este excepțională.
@Martin-Argyroglo
Spectacolul abundă în slapstick. La un moment dat însă ritmul scenic se pierde, și anume la scurt timp după ce o creatură din blană albă artificială depune un ou uriaș, care conține, aparent, un nou viitor luminos. Atmosfera devine mistică, pe alocuri siropoasă. Cu toate acestea, „Farm fatale“ a lui Philippe Quesne se dovedește a fi o pastorală inteligentă, plină de umor și imaginație, ce îndeamnă către o lume mai bună. Este însă un univers pustiu, lipsit de oameni.
