„Bețiv la 20, distrus la 30, mort la 40”, și-a notat cândva F. Scott Fitzgerald, într-unul dintre momentele în care a încercat să scrie o autobiografie cât mai concisă. Nu a fost departe de adevăr. Mort la patruzeci și patru de ani, Fitzgerald, acest personaj enigmatic al contrastelor extreme, a fost atras irepresibil către o viață autodestructivă, plină de strădănii sisifice și de dezamăgiri cumplite. Privită de la distanță, viața lui Fitzgerald arată ca un film hollywoodian: probleme financiare, alcoolism, relație tumultuoasă și boală. Ne amintim de el și astăzi, la 124 de ani de la nașterea lui, datorită stilului de neegalat și scriiturii sale pline de grație.

F. Scott Fitzegerald la vârsta de 15 ani

S-a născut la 24 septembrie 1896, în Saint Paul, Minnesota (SUA), într-o familie de irlandezi catolici din clasa de  mijloc. În anii copilăriei, Fitzgerald a fost un băiețel frumos, dar nu tocmai popular. Când a împlinit vârsta de șase ani, părinții i-au organizat o petrecere la care nu a venit nimeni. Scott, așa cum îl știa toată lumea, a sfârșit prin a mânca singur tortul. Iar asta nu va fi ultima întrunire socială dezastruoasă de care va avea parte. „Petrecerile sunt un soi de sinucidere”, a scris el mai târziu.

Scott și-a petrecut prima decadă a copilăriei în Buffalo, New York, într-un periplu între diverse școli catolice, la cererea părinților, ambii practicanți fervenți. La școală era considerat un băiat cu o inteligență neobișnuită și cu un interes aparte pentru literatură. La doar treisprezece ani i-a fost publicată, în revista școlii, prima scriere – o proză scurtă polițistă. După absolvirea liceului, Fitzgerald a ales New Jersey și cursurile celebrului colegiu Princeton. Venise aici cu un singur scop: să-și dedice întreg timpul pentru a deveni scriitor. Doar că lucrurile au decurs puțin altfel… Considerat cel mai frumos băiat din școală, Fitzgerald nu a reușit să treacă în primul an la matematică, latină și chimie. De altfel, în perioada aceasta avea să-și descopere și două mari „probleme”: geniul literar (care îi ocupa mai tot timpul) și plăcerea de a bea. „Aventura” universitară s-a terminat după patru ani, în 1917, când Fitzgerald a fost suspendat de la cursuri pentru lipsă de asiduitate. Dezamagit, a renunțat la universitate și s-a înrolat în armată alături de trupele americane. Doar că războiul s-a terminat și nu a ajuns să vadă frontul.

Șansa lui s-a ivit în 1920, odată cu publicarea primului și apreciatului său roman „Dincoace de Paradis”. Pe atunci deja o cunoscuse pe Zelda Sayre, tânăra excentrică din Alabama, care îi va deveni soție și „complice” pentru următorii douzeci de ani.  Într-o seară, în timp ce petrecea alături de colegi într-un bar, a zărit-o pe aceasta, the golden girl – așa cum o numea chiar el, care l-a cucerit din prima. Îndrăgostiți, tineri și mereu beți, au deschis drumul epocii jazz americane. Au plonjat în fântâna arteziană de la Hotel Plaza din New York, au mers pe capotele taxiurilor din Manhattan și s-au aruncat în mare de la o înălțime de aproape unsprezece metri. Mai târziu, Zelda i-a mărturisit gazdei unei petreceri: „Dar, Sara, nu știai? Noi nu avem simțul conservării.” De fapt, toată această veselie masca o realitate cumplită: în ciuda succesului înregistrat de critici, Fitzgerald trăia cu mult sub standardele dorite și încerca tot timpul să facă rost de bani muncind în paralel ca mecanic auto, specializat în repararea capotelor. Cu toate astea, era mereu îndatorat prietenilor, editorilor și agenților. Iar Zelda nici ea nu o ducea mai bine… Totuși, în martie 1920, cei doi se căsătoresc în New York, iar un an mai târziu se naște și singurul copil al cuplului, Frances Scott Fitzgerald.

Scott și Zelda se certau, se iubeau, duceau o viață dezordonată și costisitoare. Fitzgerald s-a apucat să scrie povestioare „la comandă” contra unor onorarii substanțiale, dar alcoolismul și crizele nervoase le ruinau viața. În tot acest climat, în care celebritatea literară a scriitorului era concurată tot mai puternic de „vizibilitatea” vieții sale de cuplu, Fitzgerald avea să trimită, în 1925, manuscrisul pentru „Marele Gatsby”. Romanul a fost primit cu ușoară reticență și cu niște cronici mai degrabă călduțe, fapt ce a accentuat depresiile și nesiguranța scriitorului. Romanul se vânduse în doar 30.000 de exemplare. Norocul a venit postum, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când editura Serviciilor Armate a decis distribuirea a 150.000 de cărți pentru soldații de pe front, deschizându-i drumul lui Fitzgerald către o nouă generație de cititori.

În 1930, Zelda, considerată o frumusețe excentrică, a fost diagonosticată la doar treizeci de ani cu schizofrenie… Și-a petrecut restul vieții internată prin clinici, până când avea să moară într-un mod cumplit, într-un incendiu la azilul în care se afla în acel moment.

Odată cu izbucnirea Marii Crize economice s-a stins și epoca jazz-ului, iar Fitzgerald a trebuit să facă tot ce putea pentru a-și câștiga existența. Așa că s-a mutat la Hollywood, unde avea să obțină cel mai mare salariu anual din timpul vieții: 29.757 de dolari. Pe lângă prozele scurte, a început să scrie scenarii de film, iar în paralel, lucra la ceea ce avea să devină ultimul său roman „Dragostea ultimului magnat”. A petrecut două săptămâni încercând să rescrie scenariul pentru „Pe aripile vântului”, dar a fost concediat înainte să apuce să facă prea multe. Într-un singur an, scrie 17 povestiri, reunite ulterior în ciclul „Povestiri cu Pat Hobby” în care își autoironizează viața de la Hollywood, devenid el însuși un personaj.

La acel moment, sănătatea sa și relația cu Zelda erau în haos. Singura lui „evadare” era noua iubită, ziarista de cancan Sheilah Graham. Va rămâne lângă el pe drumul care alunecă încet în alcoolism și anonimat… Spre sfârșitul deceniului, Scott a suferit două infarcte. A fost sfătuit de doctor să renunțe la alcool și să facă o pauză de la scris. În 21 decembrie 1940, în timp ce lucra la manuscrisul pentru ultimul său roman, a făcut o pauză să mănânce o ciocolată Hershey și să citească un articol despre echipa de fotbal de la Princeton. Lovit de ultimul atac de cord dintr-o lungă serie, s-a prăbușit pe podeaua casei familiei Graham și a murit pe loc. La acel moment Fitzgerald deținea suma de 706 dolari pe numele lui, dintre care 613 s-au dus pe înmormântare. Lăsase instrucțiuni pentru „cea mai ieftină înmormântare” posibilă…