Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Amsterdam, 1962. Cântăreața franceză se pregătește de un concert. Pentru mulți artiști din țara ei și din alte locuri, e o perioadă minunată, în care arta are mult de spus și se face auzită în diverse feluri. Tânăra Juliette Gréco nu are deloc o viață simplă, dar are o carieră mulțumitoare. Spiritul boem, atât cât a mai rămas din el, nu o părăsește.
Anul 1962 o găsește într-o perioadă de însingurare. Trăiește între Paris și Saint Tropez, susține concerte peste tot, are un copil și o mulțime de admiratori. Muzica ei exprimă mult din spiritul francez, dintr-o nostalgie care devine marcă înregistrată și mai ales dintr-un dor de libertate pe care-l va păstra mereu în cântecele ei.
