Sentimentele pot să amorţească şi ele. Mai ales iubirea. La fel cum îţi simţi piciorul înţepat de mii de ace şi pui repede călcâiul în pământ, încercând să faci durerea suportabilă, şi cu sentimentele cele mai sensibile se întâmplă la fel; tandreţea, candoarea, duioşia, senzualitatea, cioburile colorate care compun iubirea aia pe care o potrivesc poeţii în metrul versurilor se pot chirci şi ele sub înţepături ca de membre amorţite. Şi atunci inima, precum celelalte „preparate” din carne, are nevoie de un călcâi înfipt în podea, pentru ca durerea să devină suportabilă.

„Inimă şi alte preparate din carne” de Dan Coman, în regia lui Radu Afrim la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” din Craiova este un spectacol precum o poveste de iubire: cu entuziasme candide, cu jocuri scornite de inteligenţa unor copii poznaşi, cu umor cinic, cu autoironie dulce-amară, cu trădări, cu tăceri care îşi strigă neputinţa, cu crize, cu depresii, cu angoase, cu amintiri păstrate în imagini perfecte, cu accidente grave care mutilează suflete involuntar şi o fericire blândă care oblojeşte preparatele din carne. Estetica elegant-percutantă a vorbelor bine drămuite în vers de  către Dan Coman se întâlneşte pe scenă cu fantezia ludică a lui Radu Afrim, iar date-ul lor se concretizează într-o coabitare foarte bine ponderată. Lirismul dur şi abrupt, metaforele despre fluturele-labrador şi inimi şi cafea şi zăpadă şi desene de copil şi ritmul dat de cuvintele care se ciocnesc contondent în vers îşi găsesc jumătatea întregitoare în umorul foarte terre-à-terre şi imaginile plastice, vibrante, frumos de simple şi contrapunctele cinic-haioase.

Câteva cupluri triste îşi spun poveştile cu aerul unui destin implacabil în faţa căruia nu pot face altceva decât să existe aşa cum le e scris. Distanţarea apatică a personajelor faţă de dramele care le-au tocat inimile şi alte preparate din carne funcţionează ca o lupă pusă asupra unor episoade de chin prin care priveşte un ochi bolnav de o hipermetropie comică. Iubiţii adulterini îşi consumă povestea cu detaşare, soţiile însingurate păcătuiesc fără nicio plăcere în schimb, fetele de liceu gustă săruturi cu parfum de bomboane de mentă, băieţii de liceu se distrează cum ştiu ei mai bine agresând şi abuzând, un muncitor îşi plânge iubirea folosită ca pansament printre răsadurile de sparanghel, un blond cumpără cărucioare întregi de provizii pe timp de lock-down şi, printre toţi, peste toţi, un fluture uriaş face piruete, ascultă din fotoliu, plonjează, se rostogoleşte, sare, aleargă, se zbate, îşi trăieşte viaţa de efemeridă-gigant ca martor al tuturor durerilor unor inimi din caserole acoperite cu plastic.

Într-un spaţiu mare şi gol precum cel lăsat de cea mai frumoasă iubire plecată din viaţa celei mai sensibile fiinţe, Irina Moscu configurează trasee, delimitează parcele de existenţă şi alcătuieşte o lume din perindarea ca pe un cat walk desuet a câtorva elemente de decor, multe costume şi personifică dintr-o singură trăsătură definitorie personajele multiple, interpretate de fiecare actor. Intenţia de joc unitară imprimată în intepretarea ca un paradox între lirism oniric şi civil funciar este liantul care face să funcţioneze scenele intercalate. Universul sonor ales în sensul aceluiaşi echilibru în atmosferă alternează vibraţii joase şi note prelungite cu refrene de şlagăre din discoteci demult apuse, remixate în cheia aceluiaşi umor inteligent. Proiecţiile video devin un alte-ego al scenelor şi completează ca un fundal foarte izbutit estetic şi conotativ sensurile cuvintelor.

Actorii au înţeles foarte bine această modalitate de joc asumat-distanţată şi fiecare în parte îşi asumă partea lui din colorarea contururilor acestui tablou în mişcare sensibil. Raluca Păun realizează cea mai complicată conversie de la umorul râsului hohotit pe care îl provoacă în sală cu fiecare replică la tragedia unui suflet de copil schingiuit în violuri repetate, expusă cu aceeaşi seninătate, la fel de tonic, dar cu o sfâşiere interioară care îngheaţă zâmbetele amare sub măştile spectatorilor. Cătălin-Mihai Miculeasa are aceeaşi duioşie tristă a omului de bine, care are de-a face cu problemele practice ale vieţii lui amărâte şi nu înţelege contorsionările alintate ale unei femei care asiră la absolutul unei iubiri pierdute. Alex Calangiu şi Flavia Giurgiu compun o relaţie între doi soţi, care îşi reconfigurează iubirea descoperind chimia trupurilor constrânse la izolare. E foarte senzuală, vibrantă şi densă atmosfera acestor scene în care tensiunea sexuală e cristalizată într-o expresie artistică foarte plastică, de o estetică rafinată. Vlad Udrescu are lejeritatea unui vagabond bonom, care nu se ia în serios nici atunci când situaţia o cere. Pluteşte printre cuvinte şi are o liniște anesteziată, parcă, în contrapunct cu partenera sa, Romaniţa Ionescu, cea care împinge scena în prăpăstiile unei crize cu final dezolant.

„Inimă şi alte preparate din carne” în regia lui Radu Afrim e un spectacol-poveste; acea poveste de dragoste puţin prea dulceagă, dar care devine pătura serilor friguroase de toamnă, atunci când nici măcar singurătatea nu îţi mai ţine companie. Când tu ţie nu îţi mai eşti companion, ai nevoie de puţin umor, de puţine lacrimi, de puţină dramă, de puţină nebunie, de puţină criză. Spectacolul de pe scena mare a Teatrului Naţional din Craiova e acel ever lasting story în care ne putem insera imaginar, fiecare dintre noi, episodul nostru de iubire, de poezie, de tragi-comic şi ne putem confunda pentru câteva ore cu personajele-paradox.

Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

„Inimă şi alte preparate din carne” de Dan Coman

Regia artistică, video și univers sonor: Radu Afrim

Scenografie: Irina Moscu

Sound design: Mihai Dobre

Asistent regie: Claudia Gorun

Regia tehnică: Sorin Gruia

Mișcare scenică: Flavia Giurgiu

Foto: Albert Dobrin

Distribuţia:

Maria și alte personaje – Raluca Păun

Fluture/Codruța și alte personaje – Flavia Giurgiu

Paul și alte personaje – Vlad Udrescu

Radu și alte personaje– Alex Calangiu

Andrada și alte personaje– Romanița Ionescu

Ema și alte personaje – Petronela Zurba

Alexandra și alte personaje– Costinela Ungureanu

Claudiu și alte personaje – Claudiu Mihail

Bogdan și alte personaje – Cătălin-Mihai Miculeasa

Dana și alte persomaje – Ioana Florentina Manciu

Darius și alte personaje – Stefan Cepoi

Corina și alte personaje –Ramona Drăgulescu

Mama Mariei și alte personaje – Geni Macsim

Silvicanul/Blondul și alte personaje – Alexandru Mihai Purcaru

Tatăl Mariei – Sorin Gruia

Șamanița – Minela Popa

Mălina și alte personaje – Corina Oprea

Administratorul – Florin Chirea

Foto: Albert Dobrin