Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Anul 1975, platoul pe care se filmează „Zbor deasupra unui cuib de cuib de cuci”. Coproducătorul Michael Douglas i-a mai dat o șansă lui Milos Forman să arate ce poate ca regizor. Filmul va câștiga cel mai importante premii Oscar și va însemna enorm în cariera artistului ceh.
Aici îl vedem într-un moment din obosita lui maturitate de emigrant, la lucru, după luni de discuții cu scenariști și după câțiva ani de la venirea la Hollywood. Pipa, însoțitoare tăcută a concentrărilor lui, a clipelor de creație, îl așteaptă cuminte. Celebru deja în țara natală, posesor al unei notorietăți dobândite repede și fără eforturi ieșite din comun, Milos Forman a părăsit Cehoslovacia natală după invazia rusă din 1968 și a ajuns, la început, un deprimat insomniac la New York. Apoi lucrurile s-au schimbat pentru acest cineast unic, care a semnat atâtea creații importante, dintre care amintim doar „Amadeus”, „Valmont”, „Hair”, „Man on the Moon” sau mai vechile „Dragostea unei blonde” și „Balul pompierilor”.
