La doar treizeci de minute distanță de Viena se află orașul Wiener Neustadt, mai accesibil decât multe zone ale capitalei austriece în care traficul este foarte intens. La alte cinci minute de gara din Wiener Neustadt se găsește cazemata. Bijuteria arhitecturală a cărei origine datează de la sfârșitul secolului al XII-lea și care marchează momentul fondator al orașului a fost multă vreme neglijată. Zidurile de apărare și interiorul au avut parte de o renovare completă abia în 2019 cu ocazia pregătirilor pentru expoziția landului Austria Inferioară. De atunci cazemata se definește ca un centru multifuncțional pentru evenimente culturale și congrese.

Nu este de mirare că Wortwiege a inaugurat primul sezon cultural cu „BLOODY CROWN – Europa în scenă“. Compania teatrală fondată de regizoarea Anna Maria Krassnig este specializată în realizarea de spectacole în spații neconvenționale. Programul mini-festivalului conceput de Krassnig a fost dedicat „genului politic al dramelor regale“ și a inclus două spectacole – ambele în regie proprie: o punere în scenă a piesei „Regele Ioan“ de Friedrich Dürrenmatt și „Regina este moartă“, o adaptare a romanului omonim al scriitoarei austriece Olga Flor. Dacă textul lui Dürrenmatt, ce are la bază piesa omonimă shakespeariană, prezintă intrigile și luptele dintr-o Europă feudală, cartea Olgăi Flor este o versiune modernă a unei Lady Macbeth transferată în Chicago-ul zilelor noastre.

Regina murit @Andrea Klem

Selecția textelor îi aparține regizoarei care preferă să pună în scenă piese rar montate. Iar „Regele Ioan“ este una dintre acestea. Mai mult, este singura piesă a lui Shakespeare în care este vorba şi despre Austria şi care are, de asemenea, o legătură cu oraşul Wiener Neustadt. Istoria spune că ducele austriac Leopold al V-lea și Richard Inimă de Leu al Angliei au participat împreună cu Filip al II-lea al Franței la a doua cruciadă în Țara Sfântă. Pe drumul de întoarcere, Richard a fost luat ostatic de către Leopold şi întemnițat în Austria. A putut fi eliberat în schimbul a peste trei tone de arginți, o mare parte a sumei de răscumpărare fiind folosită pentru fondarea oraşului Wiener Neustadt. Trama piesei prezintă confruntarea a două mari puteri – Anglia şi Franţa. Prin adaptarea în cheie ironică a dramei shakespeariene, Dürrenmatt dezvăluie scenariul contemporan al jocurilor de putere. Protagoniştii nu sunt domnitori cu viziuni seculare, ci politruci care îşi folosesc tacticile pentru o vremelnică rămânere pe poziţii.

În centrul unei camere spaţioase a cazematei se află un podium gen catwalk. Este compus din mai multe mese de culoare neagră ce par deteriorate. Sunt flancate în stânga și în dreapta de câte două șiruri de scaune pe care va lua loc publicul. Spectatorii preiau rolul cetățenilor, sunt însă simpli pioni în jocurile de intrigi și putere ale conducătorilor. În spatele obiectului central se înalţă pe picioarele din spate un cal din lemn. Va rămâne în permanenţă în această postură amenințătoare. Scenografia semnată de Andreas Lungenschmid este sugestivă și impresionantă. Montarea Annei Maria Krassnigg prezintă o succesiune de evenimente în care relaţia de sânge lasă impresia a fi cel mai mare dușman. Lupta pentru însușirea pământului în Franța și în Anglia se manifestă printr-o suită de atrocități și trădări. Podiumul este mai presus de toate loc pentru negocieri. Cei doi oponenți, regele Ioan și regele Filip – ambii din familia Plantagenet – acționează ca niște monștri înfometați de putere. Lipsiți de scrupule, declanșează un război în care știu că mii de soldați își vor pierde viața. Nici partea feminină nu rămâne mai prejos. Femeile încearcă să manipuleze bărbaţii pentru a asigura coroana pentru urmașii lor. Antoaneta Stereva este autoarea costumelor bine alese, ce alternează între eleganță și degradare, creând astfel o punte între trecut și prezent. Dintre cei șapte actori, majoritatea joacă mai multe roluri. Cea care este la un moment dat mama lui Ioan devine „Austria“. Va comenta evenimentele cu mult umor și ironie. O altă actriţă se transformă din mama moștenitorului tronului britanic Arthur într-un cardinal androgin sau în adeptul lui Hristos. Cel mai tânăr dintre artiști întruchipează în total șase personaje. Este, printre altele, „reprezentantul cetățenilor“, Chatillon, Pembroke, Arthur. Desele schimbări de rol au loc la vedere pe scenă, unde sunt amplasate mese de machiaj. Spectacolul este ritmat și plin de suspans.

Regina a murit @Andrea Klem

Adaptarea romanului „Regina este moartă“ conține aproape în întregime textul original al cărții Olgăi Flor. Opera scriitoarei austriece urmărește ascensiunea protagonistei Lilly, care se luptă să ajungă în vârful lumii avide de putere a presei din Chicago. Flor face din Duncan un magnat mass-media. Cu toate acestea, scriitoarea se concentrează asupra unei „Lady Macbeth“ moderne și pe motivele care au făcut-o să-l convingă pe cel de-al doilea soț al său, Alexandru, să-l omoare pe Duncan. Acesta din urmă a ajutat-o să se ridice în înalta societate, pentru ca apoi să o înlăture în favoarea unei femei mai tinere. În montarea lui Krassnig, rolul personajului principal este interpretat de trei actrițe care se află pe tot parcursul spectacolului simultan pe scenă (trio-ul a făcut parte și din ansamblul actoricesc al celuilalt spectacol). Împărțirea rolului protagonistei la trei artiste este o idee regizorală strălucită. Are sens nu numai pentru că textul complex al romanului devine mult mai clar în acest fel decât dacă ar fi fost prezentat doar ca monolog, ci și pentru că trio-ul feminin dezvăluie complexitatea gândurilor tinerei ambițioase. Nu în ultimul rând, în acest fel se face trimitere și la cele trei vrăjitoare din piesa lui Shakespeare. Actrițele urmează o coregrafie bine gândită prin care formează adesea un corp comun, pentru ca apoi să se îndepărteze una de cealaltă și să acţioneze individual. Regia lui Krassnigg nu lasă niciun gest și niciun cuvânt la voia întâmplării. Şi în acest spectacol scenografia lui Andreas Lungenschmid este remarcabilă. Sub bolta medievală a cazematei se înalţă într-un „turn“ o scară cu vedere spre Chicago. Acoperit cu iederă și înconjurat de apă, lasă impresia unei ruine din secolul XX și, în același timp, anticipează căderea protagonistei, care, în cele din urmă, se va prăbuși din „turn“. Bărbaţii din roman sunt prezenţi exclusiv prin videoclipuri realizate de Christian Mair și proiectate pe cei doi pereţi de-o parte și de alta a scenei. Mair este și autorul coloanei sonore provocatoare de tensiune dramatică. Impresionează și de această dată costumele create de aceeași Antoaneta Stereva. Cele trei actriţe sunt îmbrăcate identic în haine de culoare verde-albăstruie. Nu în ultimul rând, la succesul producţiei contribuie și luminile (Lukas Kaltenböck).

Regele-Ioan @Andrea-Klem

Spectacolele au avut loc în încăperi diferite ale cazematei, scoţând astfel în evidenţă arhitectura deosebită a întregului complex subteran. Sub denumirea de „Salon Royal“ a existat și o serie amplă de evenimente conexe ce a cuprins dialoguri transfrontaliere între teatru, literatură și știință – adecvat numelui companiei Wortwiege care înseamnă „Leagănul Cuvântului“. Planificată inițial pentru lunile martie și aprilie ale acestui an, prima ediţie a festivalului a trebuit să fie anulată după a treia zi de la premieră din cauza izbucnirii pandemiei. Din fericire, toate evenimentele au putut fi reprogramate în toamnă. Timp de 16 zile între 9 septembrie și 4 octombrie au fost prezentate 24 de spectacole și 12 dialoguri cu invitați internaționali. A doua ediţie a festivalului programată pentru toamna lui 2021 este așteptată cu mare interes și multă nerăbdare.