Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Este ianuarie 1969 și Charles Aznavour are un concert programat la Orașul de Aur. Imediat ce aterizează, află că cehii îl plâng pe tânărul Jan Palach, care tocmai s-a stins din viață după ce și-a dat foc în Piața Wenceslas, în semn de protest la adresa invadării Cehoslovaciei de către armatele Tratatului de la Varșovia. Șocat, îi cere agentului să-i anuleze imediat concertul și merge să-i aducă un tribut.
Prin orașul care dorește o schimbare, este însoțit de fotograful Pavel Vácha și se confruntă încă o dată cu suferința oamenilor. După o zi petrecută la Praga, înainte de a îmbarca în avion, îi spune însoțitorului său: „Eu înțeleg gestul lui Jan Palach și vă înțeleg durerea. Știți, eu m-am născut la Paris, dar sunt armean, poporul nostru are propria lui experiență istorică”.
Foto: © Pavel Vácha
