Având în prim-plan prezentul artelor spectacolului, care trec printr-un moment prelungit de criză, numărul 13 al ediției tipărite a revistei „Amfiteatru” propune o radiografie amplă, în 52 de pagini. Iar analiza are în vedere mai multe componente: difuzarea online de spectacole înregistrate, creații realizate special în și pentru acest moment, opiniile creatorilor despre situația creată de pandemia COVID-19 și episoade din trecut care trebuie reamintite.

Creativitatea, autentică și falsă, face obiectul editorialului semnat de Alina Epîngeac și în jurul acestei idei gravitează, direct sau indirect articole cuprinse în noul număr. „Cine vrea să ia pulsul societății să se ducă la teatru”, spune actrița Andreea Bibiri, într-un dialog despre eșecurile prezentului și posibilitățile nexplorate ale teatrului. Iar actorul Lucian Iftime, cunoscut mai ales din mediul independent, atrage și el atenția, în interviul publicat în revistă, asupra mai multor aspecte problematice ale unei profesii care se învață toată viața, într-o societate care trăiește în viteză.

Dintre creațiile discutate în analizele publicate în acest număr amintim „Inimă și alte preparate din carne” de la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova, „Dispariții” de la Yorick Studio din Târgu Mureș, „Paracliserul” de la Teatrul Odeon din București și „Uitasem” de la Teatrul POINT din București.

Și, dacă tot se constituie într-o reflecție asupra creativității, incursiunea în trecut se oprește, de data aceasta, la două capitole speciale din istoria teatrului: lumea dramaturgului italian Luigi Pirandello și „Livada cu vișini” (1985) de A.P. Cehov, ultimul spectacol al regizorului Gheorghe Harag.