Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
Puține sunt instantaneele de viață privată prin care să avem acces astăzi în lumea actriței Elvire Popesco. Cotrobăind în trecut ca într-un sertar, ne apropiem de o lume pariziană strălucitoare, care a primit-o pe artistă cu brațele deschise, a iubit-o și chiar a ajutat-o să-și joace rolul. Iat-o aici într-o postură tipică, în toată concretețea ei, întruchipând o feminitate apusă.
În clipa în care o vedem în această fotografie de altădată, „La Popesco”, născută într-o familie burgheză din România, în ciuda accentului ei de româncă, reușise să convingă lumea bună din Orașul Luminilor, în genul care a consacrat-o: teatrul de bulevard. Frumusețea și farmecul au fost importante, desigur, dar succesul mai presupunea ceva. Iar zeii, care sunt de partea celor puternici, au fost de partea ei.
