Nikolaus Habjan s-a născut la Graz cu 33 de ani în urmă. Actorul multipremiat, care activează și ca regizor, este din ce în ce mai mult o figură centrală a scenei teatrale de expresie germană. La doar 15 ani, talentatul artist austriac și-a început inițierea în arta păpușilor sub îndrumarea celebrului păpușar australian Neville Tranter. Figurinele de dimensiuni reale, cu guri enorme, realizate de Habjan apar de aproape un deceniu alături de ansamblul de actori pe scenele de la Burgtheater, Volkstheater Viena, Schauspielhaus Graz și în alte teatre austriece. În piesa „Karl Böhm“, dedicată dirijorului favorizat de Hitler, regizorul însuși interpretează nu mai puțin de 15 roluri împreună cu 11 dintre păpușile sale, pe care tot el le mânuiește cu multă iscusință. Originală este și transpunerea pentru scenă a piesei „Neînțelegerea“ de Albert Camus. Figurile cu chip de om, îmbrăcate în haine de culoare închisă, cu măști distorsionate, privire fixă și degete subțiri sunt foarte expresive, emană o trăire aparte și subliniază atmosfera sumbră. Gurile păpușilor se deschid și se închid periodic, lăsând impresia unui joc facial complex. Perfecțiune artistică, emoție și umor sunt caracteristicile principale ale producțiilor regizate de Nikolaus Habjan.
@Alexi Pelekanos
În actuala perioadă a lockdown-ului, Landestheater Niederösterreich (Teatrul de Stat din Austria Inferioară) a oferit în regim de streaming spectacolul „Pe Calea Regală“ (Am Königsweg), ce a avut premiera în primăvara anului 2019 la St. Pölten. New York Times așeza punerea în scenă a piesei lui Elfriede Jelinek printre cele mai bune cinci spectacole din țările de expresie germană ale anului trecut. Textul scriitoarei austriece s-a născut la scurt timp după alegerea lui Donald Trump ca președinte al Statelor Unite, în noiembrie 2016. Selecția acestui spectacol pentru transmiterea sa în regim de streaming este cu siguranță de mare actualitate în aceste zile în care Trump refuză să își accepte înfrângerea și să elibereze scaunul prezidențial pentru Joe Biden.
Vizionat online, „Pe Calea Regală“ capătă o nouă dimensiune, chiar și pentru cei care l-au văzut deja în sală, precum subsemnata, căci prim-planurile oferite de camerele de luat vederi facilitează pătrunderea spectatorului în mijlocul atmosferei create de păpușile lui Habjan. Deținătoarea Premiului Nobel pentru Literatură nu este atotprezentă în nicio altă piesă a sa precum în „Pe Calea Regală“. Jelinek dă rar indicații regizorale, însă pentru transpunerea scenică a acestui text a recomandat includerea în spectacol a personajelor din serialul „The Muppet Show“. În consecință, Habjan a conceput o mică armată a păpușilor sale fantomatice, printre acestea aflându-se și autoarea cu păr roșu, lung. Confruntarea între scriitoare și propria sa voce înregistrată pe o bandă audio creează o tensiune aparte. Păpușa Jelinek îi permite regizorului, de asemenea, să scoată în evidență un alt aspect important al textului: toți actanții sunt „clarvăzători orbi”. Nici autoarea nu face excepție. „Orbii sunt acum numiți consilieri“, spune Jelinek la un moment dat. Ochii ei (ai păpușii) sunt scoși chiar de la început cu un bisturiu. În calitate de clarvăzătoare, scriitoarea servește drept referință mitologică, însă nu cea a regelui Oedip, ci a așa-numitului Rege Donald.
@Alexi Pelekanos
Cosmosul păpușilor care acționează în jurul unui Birou Oval rotativ (decorul: Jakob Brossmann) temperează duritatea textului. Pe lângă personaje fanteziste își fac apariția și Kermit, Miss Piggy (care pare să fie Prima Doamnă a Statelor Unite ale Americii), Gonzo și, bineînțeles, Waldorf și Stater, nu în ultimul rând Donald Trump sub forma unei păpuși-bebeluș stridente, ce ține într-o mână o acadea. Este îmbrăcat într-o haină aurie și poartă o perucă blondă peste capul chel.
Jelinek nu combate direct șovinismul și extremismul de dreapta ale lui Trump ci, dimpotrivă, atitudinea celor din jurul său, orbiți de populismul președintelui. Autoarea se joacă, printre altele, cu glume sarcastice despre propria înaintare în vârstă, despre data expirării sexualității sale, despre lipsa unei relații cu mama sa. Zăbovește însă cu precădere asupra paradigmei politice a fanilor care aleg un personaj cu un ego puternic, care disprețuiește ființele umane și este oricând dispus să acționeze violent. Nu este de mirare că pe scenă își face apariția la un moment dat și un cor format din membrii Klu Klux Klan, al cărui charismatic conducător David Duke laudă cu entuziasm punctele de vedere naționaliste ale lui Trump.
@Alexi Pelekanos
Și dacă Jelinek face la început aluzie la Klu Klux Klan, ajunge apoi la capitalism, criza economică, diferențele de clasă, o ordine socială care este relevantă și astăzi. Cei șase actori asigură o perfectă coordonare între mânuirea păpușilor și declamarea textului cu multe elemente de slapstick. Ca în orice piesă scrisă de Jelinek, nici în „Pe Calea Regală“ nu există acțiune. Scriitoarea doar „vorbește“, se certă cu ea însăși în numeroase jocuri de cuvinte. Nikolaus Habjan reușește să ilustreze textul dificil printr-o bogăție de idei. În final, păpușa Jelinek este triplată. Cele trei figurine de diferite vârste personifică remușcările patriarhatului, fiind în același timp și apărătoare feministe ale celor care doresc să taie calea regală a persoanelor ce suferă de masculinitate toxică. Așezat lejer pe canapea, trio-ul feminin îi avertizează în mod fatal pe muritori: „Cuvântul meu a luat-o razna. Probabil pentru că a crezut că m-a pierdut. Dar nu pierd niciun cuvânt. Nimeni nu ar trebui să separe cuvintele pe care le-am pus laolaltă“.
