„Steaua fără nume”, un spectacol realizat la Teatrul Dramaturgilor Români în parteneriat cu Centrul Cultural Lumina, în direcția de scenă a lui Victor Ioan Frunză, este programat pe 2, 3 și 26 septembrie, de la ora 19.00, la Sala „Iosif Naghiu”. Din distribuție fac parte Nicoleta Hâncu, Alexandru Pavel, Andrei Huțuleac, Luminița Erga, Adrian Nicolaie, George Costin, Sorin Miron, Mihaela Velicu, Codrin Boldea. Scenografia este semnată de Adriana Grand.

Într-un mic orășel de provincie, într-o gară în care nu opresc trenurile rapide, existența blândă și predictibilă a localnicilor este răvășită de sosirea unei scântei din „lumea mare”. O străină fără bilet și fără acte, fugită din cazino de lângă bărbatul ei, aduce cu ea parfumul subtil și periculos al distracției celor bogați. În brațele unui timid profesor de astronomie, Mona, o stea a sălilor de bal bucureștene, cunoaște dragostea cea mare. Cea adevărată. Cea cosmică. Și o stea primește un nume. O comedie romantică de o nepământeană duioșie, un univers construit de Victor Ioan Frunză în care lumea lui Mihail Sebastian e atât de vie. E vie, chiar dacă (sau tocmai pentru că) nu e deloc modernizată și contemporaneizată, la niciun nivel exterior, ci mizează tocmai pe acel ceva general uman, care nu moare, nu se schimbă, nu se transformă și nu îmbătrânește. Ca o poveste care se întâmplă în Ursa Mare, care de mii de ani nu moare, nu se schimbă, nu se transformă și nu îmbătrânește…

Tulburând pentru o clipă infinită lumea micuțului orășel de provincie în care un profesor de provincie caută o stea fără nume pe cer și în vechi atlase, la un moment dat, în biroul Șefului de gară apare Mona-Necunoscuta. Însoțită de conductorul pătruns de importanța misiei lui, care o dă jos din tren pentru că vrea să plătească biletul cu fise de la Cazinoul din Sinaia. Și totul se schimbă. E de o frumusețe care distonează violent cu tot ce e în jur, cu mizeria, cu spiritul mic provincial al Șefului de gară, care vrea să-i ofere de mâncare un castron scos din sertar cu rață pe varză – rața călcată de accelerat. Poartă o rochie albă, lungă, miroase a parfum, e strălucitoare și pare coborâtă din Galaxiile desenate pe planșele profesorului Miroiu.

Și povestea de-abia începe…