Sigur că dincolo de biologia precisă și ingenioasă care se ascunde în spatele uneia dintre cele mai mari creații ale lumii, anume corpul uman, oamenii sunt alcătuiți și din povești, și cu cât povestitorul e mai atent la detalii, mai plăcut, mai aproape de „sobă”, cum s-ar spune, cu atât omul parcă trăiește mai multe vieți, căci intimitatea fiecărui personaj devine o nouă cameră în care noi, ascultătorii, cititorii, spectatorii, intrăm ca într-o nouă lume, uneori o lume care nu e doar fantastică, ci de-a dreptul cu susul în jos.

Fantastic e și spectacolul „Alice” de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, iar în acest caz termenul își revendică ambele sensuri. O lume fantastică și… absolut fantastică, adică fabuloasă, bine articulată și, mai ales, bine redată, cu un umor și o ironie mai sugestive decât orice încercare de a fura privirile spectatorilor prin artificii care se dezechilibrează ușor. Spectacolul-concert semnat de Ada Milea după cunoscuta „Aventurile Alisei în Țara Minunilor”, de Lewis Carroll, al treilea spectacol după „Visătorul” și „Amintiri” de la Teatrul Tineretului, nu o aduce pe micuța Alice în fața publicului, ci mișcarea se produce invers, publicul, fie că vorbim de copii, adulți, bunici, pisicuțe sau jucării, ajunge în Țara Minunilor odată cu ea, cam asta ar fi primul „efect” deloc advers atunci când rețeta e semnată și eliberată de Ada Milea. Simplitatea cu care e spusă povestea lui Alice se integrează perfect în universul bogat în care ea se trezește dintr-odată, astfel că toată efervescența spectacolului capătă doza potrivită pentru ca atenția să rămână pe toate cele trei planuri, unul mai atrăgător decât celălalt: poveste, univers muzical și univers vizual.

Ceea ce se observă încă de la început și dă o notă și mai onestă spectacolului e întocmai impresia de orchestră, mă refer aici la importanța fiecăruia în scenă până în cele mai mici detalii. Sigur că în jurul lui Alice gravitează totul, dar asta nu eclipsează impactul celorlalți care i se alătură, fie că o ajută, că o conduc sau o tachinează, cum nici fără ei, atât de fin conturați, Alice nu s-ar fi pus atât de bine în valoare.

Corina Grigoraș știe să profite de toate atuurile unei fetițe care dă de probleme, care știe că a făcut ceva rău, și nu își lasă personajul să cadă în plasa unei maturități a gesturilor sau a cuvintelor, așa că ridică nepăsătoare din umeri, nu înțelege întocmai gravitatea, se sperie, dar nu cu disperarea unui om mare și vrea să spună stop joc întocmai precum un copil, așa că totul devine firesc și natural și plăcut, până când ne dăm seama că pentru o interpretare atât de inocentă îți trebuie o maturitate foarte fină, iar ea o are întru totul. Pisi, interpretată de Nora Covali cu eleganță în mișcări și un stop de „periculos” reușește să fie într-adevăr pisicuța alunecoasă care înclină balanța spre lumea fantastică a nebunilor, cum la fel o face și cuplul Andrei Merchea Zapotoțki-Dragoș Ionescu, care dau viață universului absurd, șocant, întors pe dos cu totul, în care ajunge Alice. Atât în rolul iepurașului, cât și în cazul celorlalte personaje pe care le interpretează mai târziu, fie că flutură fusta unei meduze, fie că povestește despre cele mai bizare materii din lume, e seducătoare capacitatea lui Andrei Merchea Zapotoțki de a se lăsa uimit de tot ce e în jur, de a se bucura și de a fi parte din poveste, făcând totul să pară atât de normal în cel mai anormal mod. Ceva mai impunătoare, dar plină de charismă e și Cătălina Eșanu în rolul Reginei, gata să decapiteze, să bată din picior sau să intre imediat apoi în rolul unei mame foarte drastice, care chiar și atunci când povestește cum să bați mai bine un copil reușește să se ia deopotrivă în serios și în glumă, încât devine plăcută pe loc.

Sigur că între toate personajele trebuie să existe și un fir roșu care să le țină bine laolaltă și acela e Paul-Ovidiu Cosovanu, în rolul lui Pălă, care, deși nu se ridică de pe scaunul din stânga, reușește prin muzica lui să facă din umor un adevărat show, acordează fiecare ironie și o dă la volumul potrivit, făcând ca întregul spectacol să capete ceva și mai viu, și mai proaspăt. Super expresie & lipici, schimbă câte o pălărie (uneori și la secundă!) și devine, pe rând, alt și alt personaj, repet, fără să se ridice de pe scaun, iar universul lui, cu fiecare melodie interpretată, dă tonul întregii povești și o lasă să curgă la liber, fără hopuri, astfel că totul pare simplu și complicat în același timp, adică spectaculos.

Universul muzical, semnat de Ada Milea cu ajutorul lui Paul-Ovidiu Cosovanu și al Corinei Grigoraș, e completat de cel vizual, semnat de Paul Mureșan și Cristi Niculescu, și dintr-o scenă micuță, cu un singur paravan unde se proiectează imagini sau câteva obiecte care repetă replici atunci când le atingi, ne trezim într-o lume fabuloasă, care se joacă cu proporțiile inteligent, care intră în economia spațiului și face ca fiecare prezență să devină percutantă, la fel cum și scenografia, semnată de Alexandra Constantin, creează același impact, o lume ireală, surprinzătoare, ca o jucărie cu mai multe fețe care te fac curios.

Și poate tocmai pe curiozitate a mizat Ada Milea, care a știut să scoată bucuria sau nevoia de a ne bucura din lucruri mici, din povești spuse bine, din amintirile noastre despre o fetiță care aluneca și plutea într-o aventură stranie, făcându-se când mai mică, de aproape putea s-o strivească chiar și-un vierme, când mai mare, ridicându-se în picioare cu tot blocul. Doza de umor e calibrată pe măsura potrivită tuturor vârstelor, anulând banalul prin ridicolul amuzant al unor situații foarte anapoda de minunate chiar în Țara Minunilor. O bucurie.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț

„Alice” după Lewis Carroll

spectacol – concert de Ada Milea

Cântece: Ada Milea

Îmbunătățiri cântece: Corina Grigoraș și Paul-Ovidiu Cosovanu

Traducere din engleză: Florin Bican

Scenografie: Alexandra Constantin

Desene & animație: Paul Mureșan

Light-design: Cristi Niculescu

Piezo: Laurențiu Vescari

Distribuția:

Alice: Corina Grigoraș

Pălă: Paul-Ovidiu Cosovanu

Pisi: Nora Covali

Regina: Cătălina Eșanu

Rabbit: Andrei Merchea Zapotoțki

Hare: Dragoș Ionescu