Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
În sala de teatru, unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții, regizoarea este ea însăși. Iar pentru ea teatrul înseamnă în primul rând căutare. „Mă sperie condiția de profesionist, ca și tehnica succesului. Îmi doresc să fiu mereu în condiția de descoperitor, de laborator de cercetare. Fiecare spectacol este pentru mine o dramă, că nu reușesc să mă depășesc, că nu sunt capabilă să ajung la acea perfecțiune, la miezul incandescent, când știu că lucrul e viu”, spunea artista aflată în plină forță creatoare.
Cătălina Buzoianu, cea mai cunoscută regizoare de teatru din România, a dus și bătăliile ei, ca un Don Quijote, personaj pe care l-a iubit mult și pe care a avut curajul să-l pună în scenă. Surprinsă aici cu o privire interogativă, creatoarea de teatru se reconfirmă pe sine în spațiul care s-a identificat cu viața însăși.
