În mileniul al III-lea, la mai bine de jumătate de secol de la înființare, Odin Teatret din Danemarca, construcție solidă a teatrului contemporan, merge mai departe. Împreună cu creatorul lui, regizorul italian Eugenio Barba, un laborator de creație unde s-au realizat spectacole și cercetări importante își continuă existența. Mai mult, 2021 însemnă și un nou început: Fundația Barba Varley, ale cărei baze sunt anunțate acum, după un an dificil pentru comunitatea artistică. Cum corespondența personală constituie un instrument cu multiple valențe, redăm în continuare un schimb de mesaje ce atestă apariția unei fundații într-un moment de fragilitate. (D.I.)
Eugenio Barba
Luni, 18 ianuarie 2021
Dragă Georges, îți trimit acest mesaj ție și altor prieteni ai noștri din lume.
Un abbraccio,
Eugenio
FONDATION BARBA VARLEY
Sunt fericit să vă anunț că astăzi, 10 decembrie 2020, zi consacrată celebrării drepturilor omului, Julia Varley și cu mine am creat Fundația Barba Varley.
Fundația noastră se revendică de la viziunile, preocupările și acțiunile femeilor și bărbaților care, de la Living Theater din Statele Unite la Teatr Laboratorium al lui Grotowski din Europa, de la La Candelaria din America Latină la Cortul Roșu de la Teatrul Karakumi din Japonia, au înscris viața teatrului, fiecare în felul său, în realitatea vieții. Ne gândim la grupurile și la artiștii de teatru care, din anii ’70, s-au impus ca celule autonome ale unui nou sistem de producție și de relații, demonstrând astfel funcția transformatoare a teatrului pentru cei care participă la procesele lui de creație și pentru cei care se bucură de roadele lui.
În acest sens Fundația se adresează culturii „celor fără nume” din teatru. Ea își propune să ajute grupările active de indivizi defavorizați din rațiuni legate de gen, etnie, situare geografică, vârstă, fel de a gândi și mod de a acționa în teatru și în afara lui.
Le mulțumim tuturor celor care au susținut acest proiect.
Eugenio Barba
Scrisoare de înființare
Holstebro-Roma, 15 octombrie 2020
FRUMUSEȚE, VULNERABILITATE, ÎNCĂPĂȚÂNARE, REFUZ
FUNDAȚIA BARBA VARLEY
Am creat Fundația Barba Varley pentru a păstra activ angajamentul nostru față de cauzele și valorile ce ne-au motivat existența lucrând la Odin Teatret.
Există în teatru o tradiție a imposibilului, așa cum o revela viața unor creatori ca Eleonora Duse, Sarah Bernhardt, Isadora Duncan, Constantin Stanislavski, Ellen Terry, Gordon Craig, Vsevolod Meyerhold, Helena Modrzejewska, Adolphe Appia, María Guerrero, Antonin Artaud și Bertolt Brecht. Acești artiști au știut să-și imagineze și uneori să realizeze un teatru pe care contemporanii lor îl credeau imposibil. Astăzi ei ne apar pionieri, fiindcă au depășit granițele teatrului și au dat o nouă dimensiune profesiei noastre, născute inițial ca divertisment.
Fundația noastră își are rădăcinile în această tradiție a imposibilului. O tradiție care se întoarce în timp dincolo de Primul Teatru centrat pe text și de un Al Doilea Teatru, consacrat experimentului. El se înscrie în cultura multiformă a celui de-Al Treilea Teatru, care intervine la marginile geografice, sociale și artistice.
Fundația noastră se revendică de la viziunile, preocupările și acțiunile femeilor și bărbaților care, de la Living Theater din Statele Unite la Teatr Laboratorium al lui Grotowski din Europa, de la La Candelaria din America Latină la Cortul Roșu de la Teatrul Karakumi din Japonia, au înscris viața teatrului, fiecare în felul său, în realitatea vieții. Ne gândim la grupurile și la artiștii de teatru care, din anii ’70, s-au impus ca celule autonome ale unui nou sistem de producție și de relații, demonstrând astfel funcția transformatoare a teatrului pentru cei care participă la procesele lui de creație și care se bucură de roadele lui.
Această moștenire etică și profesională constituie o sursă de inspirație și un exemplu concret pentru toți cei care vor, în această epocă avidă de schimbări, să instaureze noi moduri ale relației actor-spectator. Ce am fi noi, dacă i-am ignora pe cei ce nu mai sunt? E bine că există o Fundație care apreciază proiectele imposibile.
În acest sens, Fundația se adresează culturii „celor fără nume” din teatru. Ea își propune să ajute grupările active de indivizi defavorizați din rațiuni legate de gen, etnie, situare geografică, vârstă, de fel de a gândi și de a acționa în teatru și în afara lui.
Fundația se identifică cu anumite caracteristici transformatoare ale teatrului:
1.Simplitate a acțiunii, care include diversitate și complementaritate și se confruntă cu inexplicabilul și complexitatea din jurul nostru;
2.Continuitate și perseverență în acțiune, într-o epocă în care se manifestă tendința de „a folosi și a arunca”;
3.Acțiune utopică, reunind indivizi care gândesc și acționează în răspăr cu spiritul timpului.
Teatrul poate fi un laborator ce răstoarnă idei și practici stabilite. Noi credem că teatrul înseamnă a face politică prin alte mijloace: cele ale Frumuseții, ale Vulnerabilității, ale Încăpățânării și ale Refuzului. Noi am început în mici grupuri de amatori, Eugenio la Odin Teatret din Oslo, iar Julia la Teatro del Drago de la Milano. În mai bine de jumătate de secol, motivațiile noastre ne-au incitat să nu capitulăm. Ele ne încurajează astăzi să lansăm această Fundație.
Să știți că o puteți folosi, voi, toți cei care vreți să semănați fluturi în imaginația spectatorilor voștri și a celor care vor veni să vă vadă.
Eugenio Barba și Julia Varley
Odin Teatret și depunerea armelor!
Text de George Banu scris ca răspuns la mesajele primite de la Eugenio Barba și Julia Varley
„Adio, arme”, declară Eugenio Barba și Julia Varley în momentul în care lansează o fundație și consemnează demn dispariția Odin Teatret! Odin, numele ales de Eugenio, îl desemnează pe „zeul războiului”, căci încă de la început el a instaurat o relație de opoziție față de acea artă, teatrul, pe care se pregătea s-o servească atacând adversarii din toate părțile, refuzând neutralitatea, ducând bătălii. Astăzi, pentru Eugenio și Julia, este vorba despre a pune capăt acestei aventuri, ceea ce nu înseamnă o înfrângere. E proba unei împăcări care, de acum încolo, implică retragere și abandon.
Eugenio Barba și Julia Varley nu au desemnat un succesor în vederea transmiterii moștenirii lor în numele unei filiații. Odin Teatret pe care Eugenio, împreună cu actorii fideli lui, l-a însuflețit și pe care în acești ultimi ani l-a condus împreună cu Julia își încheie acum drumul. Trebuie să știi să te oprești ca să previi deteriorarea sau deriva proiectului inițial. E nevoie de demnitate și resemnare asumate: „Totul are un sfârșit în viața asta”, spune un personaj în Livada de vișini! Ca să mergi pe alte căi și să continui altfel. Ca să te îndepărtezi de trecut cu blândețe, fără să trădezi și fără să te trădezi.
În textele lor, Eugenio și Julia se adresează acestei nebuloase galaxii ce-i reunește pe oamenii de teatru „fără nume”, de care ei au știut, mai mult decât oricine, să se apropie și pe care au știut să-i încurajeze, constant convinși de impactul artei asupra celor care o practică, indiferent prin ce mijloace și în ce condiții. Fundația care ia acum locul teatrului dorește să păstreze legătura niciodată renegată cu grupurile și oamenii dedicați teatrului. Să sperăm, cum spunea Grotowski despre râul Merl, care forma o oază în nisipul în care dispărea, că și Odin Teatret va supraviețui altfel, în altă parte, fără frustrări și fără remușcări. În ținuturile marii familii a celor „fără nume”, animați de un devotament care nu se va stinge.
Odin Teatret – o legendă care ne-a atras pe mulți și pe care vrem, cu orice preț, s-o păstrăm și s-o transmitem. Este jurământul moștenitorilor dispersați în lume, dar fideli unei echipe care a asociat întotdeauna spectacolele și pedagogia, dezbaterile și demonstrațiile. Odin Teatret rămâne un model legendar. Și, dacă spectacolele mor, legendele, ele, supraviețuiesc. Asemenea stelelor care, și stinse, strălucesc încă multă vreme!
Eugenio Barba
Dragă Georges,
Cuvintele tale despre Fundație m-au emoționat, dar, citindu-le, am avut impresia că tu crezi că Odin Teatret și-a încheiat existența, iar Julia și cu mine ne-am luat la revedere.
Eu însă lucrez ca de obicei, singurul lucru care s-a schimbat e faptul – important – că nu mă mai ocup de toate celelalte activități derulate în cadrul Nordisk Teaterlaboratorium: arhivele, editura, Festuge (Săptămâna de sărbătoare), grupurile de teatru Icarus și Vali, care sunt autonome și n-au depins niciodată de noi din punct de vedere artistic. Julia însă rămâne coordonator artistic la Nordisk Teaterlaboratorium, în colaborare cu noul director, care se numește Per Kap Bech Jensen.
ATENȚIE: Fundația este o inițiativă privată a Juliei și a mea. Nu are nicio legătură cu Odin Teatret care, împreună cu mine și cu toți actorii, continuă să fie în deplină activitate, ține cursuri, animă proiecte, organizează festivaluri, întâlniri și, firește, produce spectacole. Eu urmează să încep repetițiile pentru un spectacol nou (Teba în vremea febrei galbene) și să pregătesc o sesiune a ISTA pentru septembrie 2021. Odin Teatret este una dintre multiplele ramuri ale Nordisk Teaterlaboratorium.
Fundația este o activitate a mea și a Juliei, cu prieteni din Italia care se ocupă. Ea are cu totul alt scop: să ajute, economic (după posibilitățile noastre) și prin prestigiul nostru (!). Nu avem mulți bani capital de bază și suntem în căutare de alte surse materiale (bani). Cum vezi în programul pe care ți l-am trimis Fundația începe cu proiecte foarte modeste.
Știu că e complicat să te orientezi în toată babilonia asta de inițiative în care mă cufund. Și, ca să fie și mai mare confuzia, îți trimit coperta revistei Journal of Theatre Anthropology, din al cărei comitet științific face parte Monique. O să iasă în februarie.
Fă corecturile necesare în textul tău, te rog frumos, în așa fel încât să se înțeleagă clar că nu depun armele.
Te îmbrățișez,
Eugenio
Georges Banu
Dragă Eugenio, dragă Julia,
Am comis o eroare și am interpretat greșit anunțurile voastre. Asta, pentru că eu însumi sunt adept al plecării, al curajului de „a încheia”. Dar voi sunteți mai curajoși… voi continuați…
Vă mulțumesc pentru toate precizările, care fac ca textul meu să devină caduc!
Vă sărut, vă sărut.
Georges
Eugenio Barba
Dragă Georges,
Nu e vorba de curaj, ci despre îndrăzneală „nerezonabilă”. Odiseea continuă.
Te îmbrățișez,
Eugenio
Georges Banu
Dragă Eugenio,
Grotowski făcea din „nerezonabil” o virtute esențială! Tu îți confirmi vechea înrudire cu el… mă bucur!
Te sărut,
G.
Traducere din limba franceză: Dana Ionescu
