Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

Maria Callas surprinsă într-o pauză de filmare de un paparazzo. Este anul 1969 și pentru „La Divina” e începutul sfârșitului. Vocea se degradează, la fel și starea de spirit. Deși obsedată de propria imagine, artista e din ce în ce mai tentată să renunțe la operă, și pe fondul unei vieți personale agitate, unde împlinirea se lasă așteptată. La invitația prietenului ei, scriitorul și cineastul Pier Paolo Pasolini, e dispusă să iasă din când în când din lumea muzicii și să facă mici experimente. De exemplu, să joace în „Medeea”, filmul regizat de el, experiență care nu va rămâne însă decât o joacă.