Interesante și provocatoare din mai multe puncte de vedere atât textul, cât și spectacolul amândouă intitulate Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba. E vorba despre un text scris de francezul Yan Verbugh, altminteri de profesiune actor și bun cunoscător al realităților românești contemporane, și despre un spectacol curajos, atipic pus în scenă de Eugen Jebeleanu, și el mai întâi actor, devenit apoi nu doar regizor, ci și autor de literatură dramatică.

Textul, dar și spectacolul interesează și provoacă în primul rând datorită marilor probleme ale vieții, ale existenței noastre pe acest pământ pe care le ridică. Paleta întrebărilor e largă și deloc minoră. De la ceea ce înseamnă emigrarea, cât e ea de normală, de morală și justificată la ce costuri presupune pentru ființa umană această opțiune, orice s-ar spune, radicală. Aceasta în pofida faptului că secolul XXI pare să fie poate nu atât religios cum se pretinde că ar fi spus Malraux, ci unul al migrației. De la criza identitară la câte speranțe, dar și dezamăgiri au adus cu sine schimbările din primăvara-toamna-iarna anului 1989 marcate, între altele, de căderea Zidului Berlinului la Revoluția sângeroasă de la Timișoara, București și din alte orașe mai mari sau mai mici din România. De la criza familiei și a relațiilor tradiționale din interiorul acesteia la marile dezamăgiri pe care cineva le poate încerca la un moment dat în raport cu propria-i vocație și profesiunea pe care și-a ales-o, adesea prin tot ceea ce implică fatidica sintagmă pe cale de consecință.

Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba interesează în al doilea rând prin tot ceea ce înseamnă condiția lui de mostră de teatru post-modern (mai curând, post-post-modern) și post-dramatic. Prin felul în care face ca acțiunea (mi-e mai greu să spun povestea) să avanseze, să progreseze, să abordeze noi teme și, deopotrivă, să ofere șanse de manifestare atât individuală, cât și colectivă tuturor componenților distribuției. De foarte bună calitate. După ce la intrarea în sală suntem întâmpinați de muzica și vocea amplificată de microfoane ale unei animatoare care poartă o mască cu chipul marii actriței Catherine Deneuve, în fața microfonului se instalează tânărul și talentatul actor Nicholas Cațianis care ne istorisește doar o primă parte din povestea unei familii de pinguini. Ce hotărăște, în ciuda faptului că mama și tata dețin în locurile lor de baștină poziții sociale relativ bine consolidate, să părăsească Țara Ghețurilor din două mari motive, la urma urmei, legate unul de celălalt – topirea ghețurilor și masiva proliferare a corupției. Partea a doua a poveștii ne va fi istorisită în limba franceză, la sfârșitul performance-ului, de un alt actor (mă rog, performer) la fel de tânăr și de plin de farmec, franco-marocanul Radouan Leflahi.

Miezul textului și al spectacolului, la substantifique moelle, cum ar spune Rabelais, este reprezentat de o suită de monologuri conținând confesiuni cu acută tentă personală, aparținând mai tuturor componenților distribuției, adică Ioana Bugarin, Nicholas Cațianis, Clémence Laboureau, Radouan Leflahi, Ilinca Manolache, Claire Puygrenier (se detașează la acest capitol, în opinia mea, Ilinca Manolache și, iarăși, Radouan Leflahi), dar și de scene jucate, parodiate, întrerupte, din mari scrieri clasice. De la Jocul de-a vacanța la Hamlet, de la Tatăl de Strindberg la superba La double inconstance a lui Marivaux. Toate acestea înseamnă o imensă acoladă într-un text și un spectacol deliberat mozaicat, mizând pe subminarea voluntară a oricăror criterii de coerență aparentă sau tradițională.

Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba, spectacol montat în scenografia simplă, inspirată a Velicăi Panduru, potențată de vide-design-ul iscălit de Ioana Bodale și de Vlad Lăzărescu se joacă în română, franceză, germană, engleză și înseamnă un reușit și atipic spectacol produs de ArCuB sub egida Primăriei Capitalei ca parte a Sezonului România-Franța 2019.

Coproducție internațională realizată de Primăria Capitalei prin ArCuB și de Compagnie des Ogres din Franța

„Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba” de Yan Verbugh

Regia: Eugen Jebeleanu

Decor și costume: Velica Panduru

Creație sonoră: Rémy Billardon

Design video: Ioana Bodale și Vlad Lăzărescu

Cu: Ioana Bugarin, Nicholas Cațianis, Clémence Laboureau, Radouan Leflahi, Ilinca Manolache, Claire Puygrenier, Alex Călin (voce din off)

Data reprezentației: 15 septembrie 2019