Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…

„Sam” pentru prieteni, Samuel Beckett nu era deloc locvace și nici nu se străduia să fie o companie plăcută. Cutreiera adesea Parisul, oraș din care n-a vrut să plece nici după moarte, și se oprea la cafenea. De cele mai multe ori, singur cu țigările lui. La un pahar, cu propriile gânduri. Îi plăcea din când în când să schimbe o vorbă despre meciurile de crichet, de exemplu cu dramaurgul Harold Pinter, unul dintre apropiați. Celebritatea era o pacoste, oamenii îl enervau, doar amicii din Irlanda îl mai înveseleau și whisky-ul băut cu Peter O’Toole…