Sunt, în opinia mea, câteva lucruri esențiale care trebuie spuse de la bun început despre spectacolul Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine însuți, scris și regizat de Radu Afrim la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț.

Mai întâi că, în ceea ce privește scenariul dramatic, artistul își mai dovedește o dată plurivalența creatoare, probând, aș zice cu mare percutanță și într-un mod foarte apropiat de excelență, incontestabile calități de autor de literatură dramatică. Afrim continuă astfel o serie deja importantă de spectacole, serie inaugurată în 2004, atunci când la Teatrul „Andrei Mureșanu” a scris și regizat spectacolul intitulat David’s Boutique, căruia i s-au alăturat în timp Castingul dracului (2004) și Pasărea retro se lovește de bloc și cade pe asfaltul fierbinte (2017) de la Trupa Tompa Miklós a Teatrului Național din Târgu Mureș, Detalii naive total lipsite de profunzime din viața unor spectatori, spectacol creat în 2016 la Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara, Suntrack (În căutarea sunetului pierdut într-un oraș cu soare (2016) de la Teatrul Maria Filotti din Brăila, Despre oameni și cartofi, montare creată în 2018 la același Teatru Andrei Mureșanu și, în fine, Un copil spune o poveste pe fond albastru, produs tot în 2018 de Teatrul Maghiar de Stat Tamási Áron din același oraș. Cu amendamentul că de această dată nu mai avem de-a face doar cu o montare cu un substrat evident poetic, ci chiar cu poezie transferată în registru dramatic, multe dintre replici cu iz trist-comic fiind concepute și scrise în versuri. Unele dintre ele pe mine m-au dus cu gândul la versurile din cântecele Adei Milea.

În al doilea rând, se cuvine observat că Sub fiecare pas e o mină neexplodată dintr-un război neterminat cu tine însuți se situează într-o linie de continuitate regăsită odată cu spectacolul Pădurea spânzuraților, megaproducție din 2018 a Naționalului bucureștean, consolidată cu Dansul Delhi, pus în scenă în 2019 la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, linie  ale cărei origini se cuvin căutate în Inimi cicatrizate (2006) de la (pe atunci) Naționalul din Constanța sau în Vis. Toamnă (2008) de la Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad.

Aproape nicio notă de grotesc în noul spectacol, poate doar câteva tușe ceva mai apăsate regăsibile în felul în care este conturat Polițistul cu ambiții de dansator gay, așa cum este el cu totul remarcabil adus în scenă de Valentin Florea. Faptul nu înseamnă însă că Radu Afrim s-ar fi despărțit în această etapă a creației sale cu totul de grotesc, respectiva categorie estetică regăsindu-se, de pildă, în montarea Casa cu suricate de la Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova.

Și de această dată, spectacolul ia forma afrimiană a show-ului. Actorii cântă live, dansează (remarcabile fiind momentul Fetei în galben susținut de Ada Lupu ca și cel al dansurilor Polițistului create de Valentin Florea), și aici avem de-a face cu microfoane, dar se cuvine menționat și un element de noutate. Apare pe scenă ceea ce caietul-program numește formație, alcătuită din Paul-Ovidiu Cosovanu și Răzvan Murariu, numai că ambii componenți ai orchestrei, îndeosebi Paul-Ovidiu Cosovanu, au și sarcini actoricești clare, coerent trasate. Paul Cosovanu îl joacă pe Petronel, nepotul doamnei Cheșa, fostă deținătoare în perioada comunistă de ceea ce ea denumește pornotecă, arestată pentru asta, după Revoluție primă membră a nou înființatului Consiliu Național al Audiovizualului, devenită acum creatoare a unei instituții de câteva ori redefinită în cursul spectacolului. De la stație de epurare a singurătății la cameră a  rupturilor, poate chiar a clarificărilor hipnotice. Cheșa e un personaj jucat cu mare bravură și cu accente ireproșabil plasate de Lucreția Mandric. Respectiva stație de epurare este relativ simplu, economicos sugerată de decorul creat de Alexandru Constantin – câteva perne, un dozator de apă, o pancartă inscripționată Recording. Decor valorat de light design-ul semnat de Cristian Niculescu, dar mai ales de excelentul sound design a cărui paternitate îi revine, probabil, regizorului.

În respectivul spațiu și sub conducerea autoritară a doamnei Cheșa se întâlnesc cinci femei admirabil jucate de Cătălina Bălălău, Nora Covali, Corina Grigoraș, Gina Gulai și Ada Lupu. Toate pregătite să vorbească și să lase astfel posterității mărturisirile lor despre tot ceea ce înseamnă singurătate. Lor le este asociat un fals mărturisitor, jucat cu aplomb și forța de disimulare recunoscute de Mircea Postelnicu și deja amintitul polițist gay interpretat de Valentin Florea. Plus fals contrapuncticul cuplu interpretat cu tinerească exuberanță de Cristina Mihăilescu și Florin Hrițcu. Al cărui rest este să arate ce înseamnă singurătatea în doi.

Deși spectacolul se joacă preț de mai bine de două ore fără pauză, el are două părți clar delimitate. În prima, poate nițel prea lungă, doamna Cheșa le cere tuturor să se împrietenească unul cu celălalt, dar, mai ales, să se împrietenească cu zidul. Nevăzut, dar apăsat simțit tot timpul. În cea de-a doua, mult mai profundă, mai autentică, mai cutremurător uman și infinit mai consistentă avem de-a face și suntem, vrem – nu vrem, implicați în confesiuni. Unele dramatice, câteodată măsurat patetice (Cătălina Bălălău, Ada Lupu și Nora Covali), altele poetice (Ada Lupu și Nora Covali), o a treia categorie apăsat comice (Corina Grigoraș) sau tragi-comice (Valentin Florea), altele pur și simplu de contrast (Mircea Postelnicu) sau fals de contrast (Cristina Mihăilescu și Florin Hrițcu) ori asociale (Gina Gulai). Toate remarcabil interpretate și care își află corolarul în mini-monologul din final rostit de Lucreția Mandric.

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț

Sub fiecare pas e o mină neexploatată dintr-un război neterminat cu tine însuți

Scenariul și regia: Radu Afrim

Scenografia: Alexandra Constantin

Light design: Cristian Niculescu

Formație: Paul-Ovidiu Cosovanu și Răzvan Murariu

Cu: Lucreția Mandric, Cătălina Bălălău, Gina Gulai, Ada Lupu, Cristina Mihăilescu, Paul-Ovidiu Cosovanu, Valentin Florea, Florin Hrițcu, Mircea Postelnicu

Data reprezentației: 21 septembrie 2019