Spectacolul cu piesa Micul nostru centenar scrisă de Maria Manolescu și montată cu subtilitatea și minuția-i deja binecunoscute de regizorul Dragoș Alexandru Mușoiu la Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca nu are nimic din solemnitatea fadă, falsă și aproape total lipsită de autenticitate care a compromis multe dintre altminteri atât de puținele montări de teatru realizate cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire.
Despre cifra rotundă de 100 de ani se face adesea vorbire în spectacol. În anul centenarului Unirii, străbunica sărbătorește și ea 100 de ani de viață. Prilej de reunire mai curând din obligație decât din autentică iubire a familiei. Coincidența se dovedește de-a lungul celor vreo 80 de minute de spectacol a nu fi deloc întâmplătoare. Ea reprezentând prilejul sau, mai bine spus, pretextul prin care se transmite esența mesajului spectacolului.
Pe scenă se rostește de vreo câteva ori și cuvântul Unire. Numai că mai frecvent decât acesta sunt pronunțate alte două cuvinte. E vorba despre unitate și unire. La unitatea din familie înțeleasă drept primă garanție dar mai ales simbol pentru unitatea țării, astăzi în mare suferință, face adesea referire în nărăvașele, aparent comicele, însă, în realitate, plinele de substanță intervenții mai sus invocata străbunică. Excelent jucată de Paula Rotar. Iar strănepotul interpretat savuros, cu nenumărate nuanțe de Adonis Tanța, cel căruia mama, tata, de la un moment dat încolo și unchiul de profesiune medic la cel mai bun spital din orașul străbunicii, jucați cu adecvare de Alexandra Caras, Doru Taloș și Paul Socol, îi cer să scrie ode de natură să suplinească cuvenitul dar de aniversare. El, strănepotul, devenit la un moment dat comentator și raisonneur este primul, dacă nu cumva chiar singurul, care înțelege mesajul cu pricina.
La modul întrerupt, cu nenumărate accidente, opriri și sinusoide, așa că într-o emisiune de radio bruiată și subminată de paraziți (un vechi, imens aparat de radio de odinioară este piesa principală a decorului creat de Anda Pop) aflăm povestea vieții străbunicii. Care a trebuit să cânte și Sfântă tinerețe legionară, poate la un moment dat fiind chiar fascinată de strălucirea calpă și antisemitismul grosier, mizer, criminal al lui Corneliu Zelea Codreanu, dar care s-a dezvrăjit în clipa în care a văzut câte crime a comis fără nici urmă de sfințenie și umanism Legiunea, dar care a votat și comuniștii. Pe cei pe stil nou, amăgită ori mimând amăgirea în fața promisiunilor lor legate de pensii.
Povestea acestei vieți este, la urma urmei, povestea țării care a trecut, cel mai adesea împotriva voinței ei, de la o extremă la alta. Care a trăit ori a mimat traiul în minciună. Fără a-i afecta însă definitiv autenticitatea, așa cum apare ea sugerată în visul bătrânei. Excelent adus în scenă de policromul, emoționantul joc al Paulei Rotar.
Reactor de Creație și Experiment din Cluj-Napoca
„Micul nostru centenar” de Maria Manolescu
Regia: Dragoș Alexandru Mușoiu
Scenografia: Anda Pop
Muzică: Danaga
Cu: Alexandra Caras, Paula Rotar, Paul Socol, Doru Taloș, Adonis Tanța
Foto: Ioana Ofelia
Data reprezentației: 23 septembrie 2019
