În România și nu numai, plouă pe mai departe cu vești proaste. Crește numărul celor infectați cu COVID-19, crește și numărul de decese. Și deocamdată nimeni, nici un epidemiolog cât de cât demn de a fi luat în seamă, nu poate spune cu exactitate care ar fi orizontul de timp în care am putea spera la o ameliorare. Și mai apoi la revenirea la normalitate.

Veștile proaste nu ocolesc nici teatrul românesc. Instituțiile de spectacole, profesioniste sau private, au fost obligate să renunțe la reprezentații și în luna aprilie. Pronosticurile nu sunt chiar foarte optimiste nici pentru luna următoare. Nu ne rămâne decât să sperăm că ele vor fi infirmate din a doua jumătate a lunii mai. Chiar dacă lucrurile vor sta astfel și vom intra în scenariul pozitiv, Teatrele vor avea de dat o nouă luptă. Aceea a recâștigării spectatorilor. Vor avea de înfruntat dorința explicabilă a oamenilor de a se bucura de ceea ce au fost privați – libera mișcare – dar și teama unora de a se reuni în spații închise, plus indiferența și uitarea.

Au fost deja anulate unul după altele festivalurile teatrale ce urmau să se desfășoare pe tot parcursul primăverii și în prima lună de vară. Greu de spus dacă vor avea loc și cele ce ar urma să se petreacă în toamnă. Bugetele ordonatorilor de credite vor fi secătuite, prioritățile e foarte posibil să fie cu totul altele, iar în ceea ce privește sponsorizările știm cum stau lucrurile chiar și în vremurile normale. Nu avem nicio veste dacă și cum se va organiza ediția din anul 2020 a Festivalului Național de Teatru, tăcerea s-a așternut și în ceea ce privește viitorul Galei Hop, iar lucrurile nu sunt cu mult mai clare nici în ceea ce privește Gala UNITER. Sigur e doar că în nici un caz ea nu va mai putea avea loc în mai, la Craiova, sub cupola Naționalului de acolo, care și-ar fi dorit să sărbătorească și astfel 170 de ani de teatru în Bănie.

Avem deocamdată lista nominalizaților. Despre ea mi-am spus răspicat părerea. Oricum, nu mai poate fi rectificată. În plus, nu e vina unora dintre nominalizați că au apărut pe ea din întâmplare, pe nemerit, din necunoaștere sau ca urmare a unei greșit înțelese ambiții de înnoire, de promovare cu orice preț a tinerilor doar fiindcă sunt tineri ori drept consecință a unor flagrante erori de gust. La finele lui februarie, atunci când lista a devenit publică, nominalizații s-au bucurat (cine nu ar fi făcut-o?), au primit noian de telefoane de felicitare, și-au pus speranțe, s-au gândit cu emoție la cum va arăta verdictul juriului final. Știrile vorbesc despre faptul că numele viitorilor jurați ar fi fost stabilite de multă vreme, atâta doar că acestora le lipsește, pentru moment, obiectul muncii. Pentru simplul motiv că nicăieri în țară nu mai avem parte de momentul solemn, emoționant, al gongului,  al ridicării de cortină.

După părerea mea, totuși, se impune găsirea unei soluții. Una de avarie. Una care să corespundă situației excepționale căreia cu toții suntem siliți să îi facem față. Indubitabil, toate spectacolele care, într-un fel sau altul, apar pe lista de nominalizări sunt filmate, înregistrate. Cei cinci jurați, cu toții oameni tineri, aleși probabil în consonanță cu tinerețea nominalizaților,  ar putea fi solicitați să le vadă, analizeze, discute. După aceea, li s-ar putea cere să formuleze o opinie. Sunt filmările în cauză suficient de relevante? Se poate adopta pe baza lor o decizie care să respecte criteriul plauzibilității despre care am mai vorbit în comentariile mele și cu alte ocazii? Dacă da, atunci să se pronunțe mult așteptatul verdict. Chiar dacă nu se va putea organiza Gala. Premiile nu trebuie lăsate în coadă de pește. Dincolo de dezamăgirile nominalizaților, care, altminteri, își vor vedea năruite speranțele, se insinuează trista perspectivă că, având în vedere situația din acest an, pentru anul 2020 nici măcar nominalizările să nu mai fie posibile. O tăcere de doi ani s-ar putea dovedi nu doar asurzitoare, ci chiar fatală. Fiindcă, lăsând la o parte ipocriziile de tipul „strugurii sunt acri”, nu cred să existe vreun artist care să nu-și dorească să aibă o nominalizare sau un premiu al UNITER.

Proiectul premiilor UNITER  a fost născut din generozitate. Anul acesta cred că e nevoie că ea să fie maximizată. Și salvată.