Pe 18 și 19 septembrie s-a desfășurat la Teatrul „Bacovia” din Bacău un eveniment intitulat „Teme și dileme în monodrama românească”, cu care a început programul „Tu și Teatrul” din noua stagiune. Pe lângă mese rotunde și spectacole-lectură, a avut loc și lansarea unei antologii de dramaturgie, gest din ce în ce mai rar, cu atât mai lăudabil într-un an complicat cum este 2020.
Intitulat „Monodrame premiate” Bacău Fest Mondrame 2014-2019 și apărut cu sprijinul Fundației „Camil Petrescu”, volumul cuprinde piese câștigătoare, de la prima ediție până la cea din 2019, la Concursul de Dramaturgie organizat în fiecare an în cadrul Festivalului Recitalurilor Dramatice-Bacău Fest Monodrame. Începând din anul 2017, ele sunt puse în scenă, pentru că, scrie Eliza Noemi Judeu, directoarea teatrului, „actorii teatrului beneficiază de șansa întâlnirii cu monodrama contemporană, iar dramaturgia românească este pusă, astfel, în valoare, cu adevărat”.
Șase mostre din dramaturgia românească a momentului găsim, așadar, în volum, dar niciuna a vreunui debutant. Dimpotrivă, piesele câștigătoare sunt scrise de dramaturgi din generații diferite, care și-au văzut textele montate la teatre din România, unii participând la stagii și rezidențe din străinătate și având deja în palmares premii. Axate asupra prezentului cu demonii lui, creațiilor lor pun în lumină identități diferite, care privesc lumea prin lentile diferite, o scrutează și o oglindesc prin intermediul acestei oglinzi incomode, dar indispensabile, care este în continuare teatrul.
Primul text pe care îl citim în volum este și cel mai cunoscut dintre aceste mostre: „Pe jumătate cântec sau Zece tablouri cu Francesca” de Crista Bilciu. Montat întâi în regim independent de autoare, care a publicat mai mult texte, inclusiv volume de poezie pentru care a fost recompensată cu premii importante, spectacolul care îl are la bază face parte acum din repertoriul Teatrului Odeon. În ultimii patru ani, s-a jucat în multe festivaluri și a câștigat premii după premii.
Francesca, personajul inventat de Crista Bilciu și jucat de Anda Saltelechi (foto), prinde contur pe scena pe care se află doar un telefon și conturul ei este atât de pregnant, încât impresionează imediat și atinge coarde foarte sensibile. Căci, de fapt, ce coardă e mai sensibilă decât „viața netrăită”? Citiți-o și mergeți negreșit să vedeți spectacolul, căci rar un astfel de one-woman show la noi.
„Crocodil” de Elise Wilk, piesa recompensată cu marele premiu la ediția din 2017, ne face cunoștință cu David, un adolescent care trece printr-o maturizare ce presupune descoperirea identității sexuale. O descoperire necesară, însoțită de o problematică bogată, privită din mai multe perspective într-o piesă ce atinge teritorii profunde din omul de azi. „Într-o societate care pare tot mai scindată, mai vehementă şi mai intolerantă, este cu atât mai important să ne privim lung în oglindă şi să încercăm să găsim calea spre a nu repeta istoria, ca greşelile trecutului nostru atât personal, cât şi colectiv să reprezinte baza de discuţie înspre dialog, înspre acceptare. Există un crocodil în societatea actuală. Lui i se adresează şi spectacolul nostru”, spune Horia Suru, regizorul montării de la Teatrul „Bacovia”.
Maria Manolescu Borșa, ale cărei piese s-au jucat la mai multe teatre din țară și au fost traduse în mai multe limbi, a câștigat anul trecut, când a primit și Premiul de Dramaturgie oferit de revista Scena.ro, în cadru Premiilor „Sofia Nădejde”, cu textul „Tiadora”, pe care acum îl puteți citi în volum. La Teatrul „Bacovia” veți putea vedea spectacolul regizat de Sorin Militaru, în interpretarea actriței Eliza Noemi Judeu.
Ca și alte texte premiate la diferite ediții, și „Tiadora” privește critic spre o problemă fierbinte a societății noastre disfuncționale: violența domestică și victimele ei. „Am vrut ca textul să forțeze disonanțele cognitive, să ridice niște semne de întrebare, care ne-ar ajuta, cred eu, să nu mai fim așa de categorici când credem că știm cine e de vină”, a explicat autoarea într-un interviu publicat pe website-ul instituției organizatoare. „Pentru că asta face o poveste bună și proaspătă, te face să vezi lumea cu ochi noi, și în breșa asta de prospețime are șanse să se nască empatia, iar odată cu empatia e posibil să vină și disponibilitatea noastră de a chestiona ce putem face noi în legătură cu subiectul. Să stai la teatru și să privești viața în față împreună cu alți oameni e un exercițiu care te poate ajuta să nu mai întorci jenat sau speriat privirea când întâlnești o astfel de poveste în realitate. Pentru că nu tu ești cel care are cele mai mari motive să fie speriat.”
„Povestea păsării fără cuib” de Ada Lupu, piesa câștigătoare din anul 2016, a avut un destin interesant pentru că autoarea, cunoscută ca actriță, l-a și jucat. Pe scena Naționalului de la Iași, în montarea semnată de Iris Spiridon, spectatorii au putut vedea acest experiment ce are în prim-plan o identitate feminină în care regizoarea a vrut să arate ceva din Lolita. Construind pe mai multe planuri un personaj feminin care parcurge mai multe etape, Ada Lupu își vede monodrama ca pe „povestea trecerii unui spirit feminin prin toate vârstele reale și emoționale. O încercare de maturizare incompletă, marcată de căutarea obsesivă a tatălui ca pretext pentru regăsirea profundă a mamei. Viața unei femei, percepută din perspectiva propriului suflet, rămas la vârsta copilăriei. Inocența, deopotrivă distructivă și salvatoare, propria imaginație ca opțiune de existență. Absențele care influențează o viață (poate) mai mult decât prezențele, atunci când tot ce ni se-ntâmplă contează, dar frământările cele mai subtile se nasc din idealuri personale pe care nu le trăim.”
Și „Iulia, biata de ea” de Gabriel Sandu a fost pusă în scenă, premiera absolută având loc în urmă cu un an, pe 21 septembrie 2019, în regia semnată de Irina Crăiță Mândră, cu Bianca Babașa în rolul titular, la momentul acela debutantă pe scena Teatrului „Bacovia”. Și dramaturgul, ale cărui texte au fost montate în teatre cunoscute și care a câștigat mai multe premii, cu acest prilej își vedea pus în scenă un text și la Teatrul din Bacău, un fel de variațiune pe tema pierderii, așa cum o cataloghează autorul însuși, care pune sub semnul întrebării limitele ființei umane. Ce facem când pierdem pe cineva apropiat? Cum îl acceptăm pe celălalt? Ce rol joacă tradiția, orice am înțelege prin ea, în viețile noastre? Iată principalele întrebări pe care le pune prin acest text dramatic Gabriel Sandu, care, atunci când a debutat cu piesa „Căprioare”, a fost remarcat imediat.
Ultimul text în volumul recent editat este piesa premiată la ediția din 2014 a concursului. „Monolog în doi cu moartea la ușă”, purtând subtitlul „Roman teatral autobiografic”, poartă semnătura unui dramaturg cunoscut: Mircea M. Ionescu. Scriitor cu peste 30 de volume la activ, gazatar și dramaturg care, de-a lungul anilor, și-a văzut montate mai multe piese pe diferite scene din țară (București, Brașov, Pitești, Petroșani etc.), Mircea M. Ionescu se impune acum cu un text ce poate fi baza unui one-man show, așa cum indică și autorul pe prima pagină, în care omul se confruntă cu „Coana Moarte”. Eseu dramatic despre suferință și neputință, textul său, și el incomod, deschide mai multe posibilități de interpretare.
