În vreme ce premierul britanic Boris Johnson a anunțat, potrivit publicației „The Stage”, că e foarte posibil ca teatrele din Marea Britanie să se redeschidă, „cel mai devreme”, la jumătatea lunii mai, în funcție de evoluția campaniei de vaccinare, în Franța informațiile despre mult așteptata revenire sunt puține, ca să nu spunem absente. Tăcerea autorităților nu a liniștit însă apele, ci le-a tulburat. Recent, sute de artiști au ocupat mai mult teatre pariziene, în semn de protest față de necooperarea autorităților și au cerut „fapte”.

Ocuparea Teatrului Odéon

Nemulțumirea acestora față de restricțiile impuse, din cauza prelungitei crize sanitare, s-a manifestat permanent în ultimele luni, ea fiind o reacție la lipsa de comunicare a decidenților, precum și la lipsa de sprijin guvernamental pentru tot ce înseamnă viață culturală. La începutul lui martie însă, tensiunea mare acumulată a dus la o formă de protest într-un loc simbolic din Paris: Teatrul Odéon.

Evenimentul a avut loc la câteva zile după ce cotidianul „Le Parisien” a publicat, pe 1 martie, răspunsul lui Roselyne Bachelot, ministrul Culturii în Franța, la o scrisoare deschisă semnată de personalități din domeniu și adresată președintelui Emmanuel Macron, căruia i se solicita un punct de vedere cu privire la redeschiderea „spațiilor culturale”, închisă din noiembrie 2020. Răspunsul a venit însă nu de la președintele Franței, ci de la ministrul Culturii, și nu i-a convins deloc pe lucrătorii din industriile creative. Dimpotrivă, faptul că oficialul a invocat sprijinul de „peste 7 miliarde de euro”, oferit de la începutul crizei sanitare, sau permisiunea pentru continuarea unor activități profesionale esențiale (repetiții la teatru, filmări, rezidențe de creație etc.) pare să-i fi înfuriat pe destui participanți la viața culturală.

Așa că unii dintre ei, la început câteva zeci, apoi câteva sute, au hotărât să meargă într-un loc important pe harta culturală a Parisului, a Franței și a Europei: Teatrul Odéon. În după-amiaza zilei de 5 martie, informează „Le Figaro”, câteva sute de artiști au ocupat cunoscutul teatru aflat în apropiere de Grădinile Luxembourg, pe frontispiciul căruia au etalat un banner ce anunța cu litere mari, roșii: „Cultura sacrificată”. Anunțând că intenționează să rămână în clădire „până la capăt”, participanții la această demonstrație pacifistă, care a luat forma unui semnal de alarmă și al unui presant semn de întrebare, solicitau în principal redeschiderea activităților culturale cu public, la care să se ajungă în urma unui dialog real, constructiv, cu autoritățile. Miniștrii nefiind dispuși să ia parte la un asemenea dialog, cum susținea unul dintre participanți, potrivit cotidianului amintit, demonstranții urmăreau prin această reuniune să convoace „o reuniune a consiliului național al profesioniștilor din domeniul spectacolului cu primul-ministru”, explicând că de luni întregi „nu se întâmplă nimic” și altă cale de comunicare nu au reușit să găsească.

Demonstranții strânși la teatrul parizian, care nu a întrerupt activitatea, potrivit declarației făcute de regizorul Stéphane Braunschweig, directorul de la Odéon, au cerut „punerea la punct a unui plan de ajutor masiv pentru cultură și prelungirea cu un an a anului alb acordat independenților”, până în august 2022. Început în 2020, „anul alb” a însemnat, reamintim, o indemnizație lunară asigurată de guvernul francez lucrătorilor din industriile creative care, din cauza pandemiei COVID-19, s-au văzut în imposibilitatea de a-și practica meseria și de a-și câștiga existența.

Dar, nici la un an de la închiderea teatrelor, cinematografelor, muzeelor, galeriilor de artă etc., demonstranții nu au primit un răspuns concret. Tot ministrul Culturii a fost oficialul care a răspuns „prezent” la apelul lansat din cunoscuta clădire pariziană, care a cunoscut mai multe revolte, cea mai recentă datând din mai 2016. Sâmbătă, 6 martie, insistând că înțelege îngrijorările artiștilor, Roselyn Bachelot nu a făcut decât să-și reafirme întregul sprijin și preocuparea pentru protejarea tuturor lucrătorilor din domeniu afectați de pandemie. „Vorbe, dar noi așteptăm fapte”, au replicat demonstranții, citați de „Le Figaro”, nemulțumiți de lipsa unui răspuns concret la revendicările lor, în vederea căruia s-ar aștepta rezultatele mai multor „concerte-test” și o expertiză asupra freelancer-ilor.

În așteptarea unei perspective realiste, într-un moment extrem de critic pentru Franța, fără să fi numit un purtător de cuvânt sau un lider, fără să fi beneficiat de prezența unor nume grele, influente, la demonstrația lor pașnică, au reușit, cel puțin, să arate o mobilizare de care era nevoie. Și au făcut-o într-un loc crucial, unde s-a scris istorie la revolta din Mai 1968, care a schimbat lumea.

Scurtă reamintire din Mai ’68

Atunci, într-un an agitat, Teatrul Odéon a fost ocupat de demonstranții înflăcărați. Să amintim într-o paranteză că, la momentul acela, după sorbonarzii furioși care aveau tot felul de revendicări, în teatrul din centrul Parisului au ajuns și reprezentanții oamenilor de afaceri, și ai altor categorii sociale. Demonstranții au ocupat teatrul, fascinați și deopotrivă dezgustați de roșul catifelei burgheze și de cristalul desuet din lampadare. Scena, recuzita, culisele, lojile, costumele – iată elementele ideale pentru numeroși protestatari cu discursuri de rostit, idei de demonstrat, invective de aruncat și obiective de atins. Odéon este unul dintre locurile pe care le căutau fără să știe și în care s-au instalat cu arme și bagaje, invadând lojile și balcoanele.

Ocuparea teatrului va rămâne unul dintre momentele-cheie din Mai ’68. În zilele acelea, în văzul tuturor nu mai aveau loc reprezentații ale spectacolelor, ci partide de sex ale studenților care cereau libertate. Actorul Jean-Louis Barrault, director al teatrului, trăia la momentul acela un coșmar. Teatrul a fost cucerit, iar pe 14 iunie evacuat, ca și Sorbona. Ministrul Culturii, scriitorul André Malraux, nu i-a răspuns la telefon, iar protestatarii nu s-au lăsat înduplecați. Pe 22 mai, oficialul avea să-l concedieze pe Jean-Louis Barrault pentru că a refuzat să respecte ordinul de a întrerupe curentul electric și linia telefonică în interiorul Odéon-ului.

Protestul merge mai departe

În 2021, când planeta se confruntă cu o criză sanitară din care au derivat mai multe crize, în Parisul greu încercat, care are locul lui sigur în istoria protestelor, gestul artiștilor care au ocupat Odéon-ul a declanșat o anumită solidaritate de breaslă. Așa se face că, pe 9 martie, lui i s-a alăturat Théatre de la Colline, condus de cunoscutul dramaturg Wajdi Mouawad. Studenți de la Conservatorul Național de Artă Dramatică, Școala Superioară de Artă Dramatică și Școala de teatru studio din Asnières au intrat în teatrul din estul capitalei franceze cu pancarte pe care scria „Deschiderea esențială”, anunțând că sunt hotărâți să rămână.

Ecourile au ajuns neîntârziat și în afara Parisului, unde au urmat reacții în lanț. La Teatrul Național din Strasbourg au descins peste cincizeci de studenți la actorie, regie, scenografie etc., care, invocând „gravitatea situației” și cerând sprijin concret pentru independenții care se văd în imposibilitatea de a lucra, le solicită decidenților „un răspuns concret”.