Un musical românesc clasic, cu libretul semnat de Eugen Mirea și muzica de Henry Mălineanu, după piesa „Ce înseamnă să fii Onest” de Oscar Wilde. Surprinzător de reușit, dacă ne gândim că, în fapt, nu avem o tradiție a musicalului, cu cântece generoase, scrise pentru fiecare personaj în parte, o piesă abundând de ironie și mult umor.

Premiera musicalului a avut loc în noiembrie 1971 la Teatrul Nottara, în regia lui Alexandru Bocăneț, având o distribuție impresionantă: Ștefan Iordache (Jack Worthing), Emil Hossu /Florian Pittiș (Algernon Montcriff), Carmen Stănescu (Lady Brackwell), Melania Cârje/Mariana Mihuț (Cecily), Anda Caropol (Gwendolen), Ștefan Radof (Dr. Chasuble), Alexandru Repan (Oscar Wilde). De-a lungul anilor, piesa a avut numeroase montări, una dintre cele mai cunoscute fiind cea de la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ din anul 1987, în regia lui Nae Caranfil, în care Maia Morgenstern juca rolul temperamentalei Gwendolen.

Noua montare a musicalului de la Teatrul Evreiesc de Stat a avut premiera pe 28 iunie 2019, regia fiind semnată de Andrei Măjeri.

Avem o bunbureală, cum procedăm?sau Cum să fii la înălțimea numelui altcuiva

O comedie de moravuri de Oscar Wilde, cumva în spiritul vremii, care pornește de la binecunoscutul motiv al dedublării sociale, al dublului. Tânărul Worthing (Ionuț Grama), Jack la țară se prezintă drept Onest la oraș, pentru a putea „banburi” în voie. Se îndrăgostește însă de o domnișoară din înalta societate, Gwendolen Fairfax (Lorena Luchian), căreia îi cere mâna, neîndrăznind să-și dezvăluie adevăratul nume – căci nomen est omen,indică apartenența socială, aspirațiile, șansele (or, se știe că Jack era folosit în Anglia medievală ca sinonim al pentru bărbat, vezi incorect redatul Jack și vrejul de fasole, iar Jack Worthing ar putea fi tradus prin: Oarecare valorosul) – , jenat de provenința sa, oarecare, găsit într-un geamantan dintr-o gară londoneză. Mama tinerei, Lady Bracknell (Maia Morgenstern, în reprezentația văzută de mine), se opune cu strășnicie mariajului. În final, totul se termină cu zâmbet.

Registru și registre

După un început puțin greoi, părând o vreme ușor prăfuit și lipsit de viață, într-un joc în care actorii par să nu se conecteze cu adevărat, chiar adresându-și susținut replicile,musicalul își găsește un ritm susținut în partea a doua.

Când Lady Bracknell apare în scenă în decursul primului act se schimbă brusc registrul, dându-i spectacolului o notă de comic spumos, grotesc și irezistibil, menținut de-a lungul întregului spectacol, uneori chiar în detrimentul unui anumit echilibru delicat dintre personaje. Vitalitatea aceasta a jocului, firescul sunt potențate de intrarea în scenă a Alexandrei Murăruș în rolul lui Cecily.

Mi s-a părut reușit felul în care regizorul a ales să ducă musicalul într-o notă burlescă, cu accente de vodevil. Mă gândesc aici bunăoară la jocul crinolinelor, ce trimite mai mult la epoca libertinajului secolului anterior, al unei Franțe lejere de secol al XVIII-lea, decât la rigoarea perioadei victoriene din Anglia. În același spirit este gândit și scurtul joc scenic al vicarului și guvernantei în parc, care trimite la ideea unei grădini geometric-labirintice, mai degrabă franceze, decât englezești cu pajiști aspirând spre firesc și larghețe romantică. Dar paradoxal, tocmai această interpretare incorectă istoric, acest melanj sau alunecare dă o anumită picanterie spectacolului, uneori alunecând în grotesc.

Bine găsită și utilitatea minimalist-multifuncțională a scenei, cu un singur modul pe post de casă, parc etc., în locul fastului ori al unui decor convențional – dar trebuie spus, în treacăt, că schimbările de decor cu mașiniștii la vedere, pe scenă deschisă, nu au părut cea mai elegantă soluție. Astfel, s-au păstrat costumele elegante, reușite, ce țin de convenția genului, dar într-un cadru aproape gol, cu un minim de decor scenic și multă lumină, toată piesa construindu-se astfel din jocul actoricesc. Poate tocmai de aceea s-a văzut că soluțiile de mișcare ale actorilor nu s-au armonizat mereu în coregrafiile care implică mai multe personaje; o mai bună sicronizare ar fi fost binevenită.

Dacă coregrafia nu a fost întru totul armonizată, părțile muzicale, în schimb, au pus în valoare aptitudinile vocale ale actorilor. Câteva din duete au fost bine reușite.

Spectacolul în ansamblu are multe calități și, exceptând începutul mai greoi, are ritm și mult umor, dacă ținem cont și de faptul că e un spectacol de trei ore. Burlescul se naște, cum am văzut, din tușele pe text, prin alunecări istorice, dar și prin distanțare ironică, actorii părăsindu-și, prin comentarii, infime gesturi, scurte strâmbături, personajul. Făcându-ne cu ochiul, ca și Regina Mamă la începutul spectacolului, în proiecția video de pe fundal. În fond, piesa a fost gândită ca o piesă trivială pentru oameni serioși, cum o numise Oscar Wilde. Ce nu mi-a fost însă limpede este unde a vrut regizorul să ducă spectacolul și de ce? Dacă intenția regizorală a fost de a face un spectacol de entertainmentde calitate, putem spune că i-a reușit bine.

Cu riscul de a mă repeta, amintesc din nou exuberanța spumoasă, temperamentul scenic al interpretării Maiei Morgenstern, felul ironic și autoironic de a reda personajul, o inteligență bine mascată îndărătul convențiilor a căror victimă este.

Alexandra Murăruș interpretează cu mult rafinament ludic rolul lui Cecily. Este în același timp delicată și puternică, inocentă și crudă. Prezența ei aduce prospețime, iar mijloacele ei interpretative sunt frumos gradate. Împreună cu Lorena Luchian, mai temperamentală, fac un contrast foarte reușit.

Ionuț Grama în rolul lui Jack Worthing are prestanță, eleganță, surprinde cu finețe inteligența și firea parșiv-seducătoare a personajului său.

Darius Daradici îl interpretează pe autorul-personaj, Oscar Wilde, este distant, ironic, amuzat. Nicolae Botezatu în rolul Majordomului pare pe alocuri o prezență din alt spectacol, de parcă s-ar fi rătăcit din Scripcarul de pe acoperiș, dar a avut mai mult umor în rolul grădinarului.

Foarte reușită mi s-a părut interpretarea lui Andrei Miercure, în rolul lui de debut. Are prestanță scenică, eleganță, o voce frumoasă și sunt convinsă că vom mai auzi de el.

Teatrul Evreiesc de Stat
„Bună seara, domnule Wilde!” de Oscar Wilde

Regia: Andrei Măjeri

Distribuția:

Lady Bracknell: Maia Morgenstern / Arabela Neazi
Oscar Wilde: Darius Daradici
Algernon Moncrieff: Andrei Miercure
Jack Worthing: Ionuț Grama
Gwendolen Fairfax: Lorena Luchian
Cecily Cardew: Alexandra Murăruş
Miss Prism: Geni Brenda Vexler / Viorica Bantaș
Preotul Chasuble: Mihai Prejban / Veaceslav Grosu
Majordomul Merriman, Lane: Nicolae Botezatu

Decor: Irina Moscu

Costume: Lucian Broscățean

Coregrafia: Attila Bordás

Co-repetitor: Bogdan Lifșin

Video design: Andrei Cozlac

Light design: Cristian Petru

Asistent costume: Carmen Cherecheș