Celor familiarizați cu frecventarea librăriilor și a bibliotecilor, numele lui Georges Vigarello le este, indubitabil, cunoscut datorită a cel puțin două cărți apărute în traducere și în limba română. Este vorba despre Istoria frumuseții, tradusă datorită strădaniilor editurii Cartier din Chișinău, și despre Istoria corpului, apărută prin eforuturile editurii bucureștene ART. 

Georges Vigarello este, deopotrivă, istoric și sociolog, iar dubla specializare și-a spus cuvântul în interdisciplinaritatea care îi caracterizează cercetările. Vigarello, ajuns azi la o vârstă venerabilă, s-a ocupat de-a lungul carierei sale de sociologia corpului, reprezentările acestora de-a lungul veacurilor sau dimensiunile sociale ale sportului. Cea mai recentă dintre cărțile sale – e vorba despre volumul intitulat La Robe. Une histoire culturelle. Du Moyen Âge à aujourd’hui a apărut în 2017 la atât de prestigioasa editură franceză Seuil. În sine, o garanție a valorii. La aproape doi ani de la apariție, adică în toamna-iarna anului 2019 (editorii francezi numesc începutul sezonului la rentrée) cartea, una masivă, cu o bogată ilustrație în culori sau alb-negru, reproducând picturi sau fotografii care completează, argumentează sau documentează textul) a văzut lumina tiparului și în românește, în seria Biblioteca de Arte, coordonată de Dana Ionescu, la recent înființata Editură a Centrului Cultural Lumina. Traducerea românească este semnată de Cristina Crăciun. 

Editorul român a operat o modificare de titlu, cartea chemându-se acum Istoria costumului feminin din Evul Mediu până astăzi. „Astăzi” însemnând ultimii aproape 40 de ani. Respectiva schimbare cred că acoperă mai bine esența textului, mai exact, intențiile lui. Dar și concretizarea acestora. Costumul feminin, cu tot ce înseamnă componente principale, dar și accesorii, unele dintre cele mai intime, a avut o dinamică vie ce a făcut să nu se limiteze la rochie. În atâta amar de secole s-a consumat trecerea de la geometrie la individualitate, eclectism, sensibilitate. De la rochia amplă, evazată, atentă la evidențierea bustului și a taliei la atât de practicii pantaloni.

Cum se explică respectiva dinamică? Idealurile de evidențiere a feminității – să ne amintim cât preț a pus literatura medievală pe femeie, să ne amintim că a făcut-o în diferite forme literare, de la poezia trubadurilor și truverilor până la feluritele forme de roman, fără ca aceasta să se răsfrângă și în plan social, loc unde, cel mai adesea, femeia a jucat mai degrabă rolul unui accesoriu – le-au urmat cele practice. De emancipare (aștept să își spună în această privință cuvântul feministele de ocazie sau de profesie), de inserție socială, de ocupare a tot felul de job-uri situate pe aceeași ierarhie social-profesională cu cea a bărbaților. 

Pe de altă parte, subtitlul francez, cel ce recomandă lucrarea lui Georges Vigarello drept o istorie culturală, își are importanța lui. Istoria costumului feminin reprezintă o explozie de erudiție, de referințe culturale utile, foarte bine plasate. Sunt peste 500 de note bibliografice completate de alte 4 pagini mari de Bibliografie.

Le este oare utilă această carte oamenilor de teatru? Indiscutabil. Primii interesați ar trebui să fie scenografii, autorii costumelor de teatru (les costumiers, cum spun francezii), dar și regizorii, actorii, criticii și istoricii de teatru. Lucrarea funcționează ca un util suport de documentare, de învățare și de reflecție. În ceea ce mă privește, mărturisesc că am parcurs masiva carte având mereu în minte un celebru articol al lui Roland Barthes intitulat Les maladies du costume du théâtre, apărut în 1955 în revista Le théâtre populaire. Acolo, celebrul critic mărturisea că a pornit la lucru nu din dorința de a scrie ceva de genul istorie sau estetică a costumului de teatru, ci, mai degrabă, din intenția de a întocmi o patologie a acestuia. Barthes identifica trei boli. Hipertrofierea funcției istorice a costumului (adică prea marea fidelitate față de costumul real dintr-o anume perioadă), supralicitarea funcțiilor estetice ale acestuia și faptul că semnatarul costumelor nu trebuie să se identifice în niciun fel cu un pictor sau un croitor. Cum trebuie să fie un bun costum de teatru? Barthes ne spune că acesta se cuvine să funcționeze ca argument, să genereze o umanitate și să realizeze acordul cât mai apropiat de perfecțiune dintre el și figura actorului. 

Autorul viitorului Discurs amoros amintește, la un moment dat, în carte că există și istorie inteligentă. Parafrazându-l, aș spune că o lectură inteligentă a cărții lui Georges Vigarello le oferă oamenilor de teatru un bun, un foarte util instrument de lucru, de inspirație, de control și, mai ales, de stimulare a creativității.

Georges Vigarello – ISTORIA COSTUMULUI FEMININ DIN EVUL MEDIU ȘI PÂNĂ ASTĂZI; Traducerea Cristina Crăciun, Editura Centrului Cultural Lumina, București, 2019