La o primă căutare în dicționar, aflăm că Drama e un orășel din Macedonia, cu fabrici de bumbac și de tutun. Nimic dramatic până aici, ba, din contră, se simte chiar un aer ușor romanțat, de poveste. Însă orice curios verifică măcar trei surse, mai ales când vrea să se apropie de teatru. Deși are o alură puțin dramatică, aici cu sensul cel mai popular și mai evident, genul dramatic a știut dintotdeauna să îmbine tragicul și comicul, într-o contaminare atent potrivită. Așa cum Daniel Chirilă și George Cocoș au știut să îmbine teatrul cu plăcerea. Educația cu joaca. Tinerețea cu arta. Scrisul cu drama. Inspirația cu munca, astfel încât, la final, să iasă o antologie de dramaturgie contemporană, după ce treizeci și cinci de adolescenți din toate colțurile țării și-au luat inima în dinți, dramele în piept și au pus pe foaie câteva imagini interioare.

„Drama pentru toți” e un proiect co-finanțat de Asociația Fondului Cultural Național, care și-a propus ca, în urma unor ateliere de scriere dramatică, să rezulte o serie de piese de teatru concepute de adolescenți. Dar cum să scrii o piesă de teatru fără să mai fi scris vreodată o piesă de teatru? Cum să ții un atelier interactiv când normele sociale impun cu strictețe distanțarea? Cum să le explici unor adoscenți ce-i teatrul, când teatrul e închis? Stop, să nu fim „drama-drama”! Daniel Chirilă și George Cocoș au găsit imediat soluția, pentru că și ei trăiesc în secolul vitezei și știu cum se face, așa că întâlnirile s-au desfășurat pe Zoom, salvatorul Zoom, cel care a luat drama și a dat „drama”. Au făcut posibilă apariția unui volum de dramaturgie, după ce juriul, format din alți trei adolescenți (Cezar Filip, Ana Ungureanu, Gabriela Cozma), veterani ai altor proiecte teatrale, au ales cinci piese câștigătoare.

Dramaturgia, înainte de definiția ei riguroasă, e o idee, e ideea unei povești de spus pe scenă. Înainte însă ca dramaturgia să se scrie, ideea le-a aparținut lui Daniel Chirilă, regizor angajat al Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, fondatorul platformei culturale Frilensăr și autor a peste 20 de piese de teatru, și lui George Cocoș, actor angajat al Teatrului „Luceafărul” din Iași, pentru care dramaturgia și-a găsit un drum firesc, pornind de la experiența de a interpreta diferite personaje în teatrul pentru copii, devenind astfel autor a șase piese de teatru.

„Drama petru toți” e un proiect colectiv, o semnătură a cuvântului „împreună”, o formă de a dărui prin ascultare și îndrumare, un mod de a construi din resursele unei pasiuni comune, de a găsi pasiunea în joacă și în scris printr-o altă formă de învățare, mult mai prietenoasă și mai potrivită azi, azi, în secolul vitezei, în inima pandemiei.

Fiecare trainer a avut în atenție un grup de adolescenți cu care a discutat despre teatru, despre piesa de teatru și despre spectacolul de teatru, trei lucruri foarte serioase. În urma tuturor negocierilor, a subiectelor tocite, a conflictelor dezamorsate, ne referim aici la cele cu potențial dramatic, fiecare adolescent a avut un timp la dispoziție pentru a-și căsca sufletul în scris, pentru a-și spune oful, pentru a ilustra realitatea tinereții lor într-o formă nouă: o piesă de teatru. Importanța acestei apariții e legată în primul rând de noțiunea de generozitate, aceea de a ști să-l pui în valoare pe celălalt, de a încuraja. De a face posibil. De a trezi curiozitatea, responsabilitatea scrisului și a ideii. De a contura proprietatea cuvântului. De a chestiona fără mize personale sau rigori subiective actualitatea unui adolescent de 17 ani, să zicem. De a crede în celălalt, dăruind încredere.

Cele cinci piese câștigătoare șochează prin actualitatea și modernitatea lor, prin seriozitatea și inteligența cu care sunt dezbătute niște subiecte, prin grija cu care au fost nuanțate, exprimate și eliberate. Fiecare conține în subsolul cuvântului o formă de revoltă interioară și sunt uimitoare finețea și precizia cu care au fost expuse aceste mici „drame”, care alcătuiesc o lume atât de bogată în emoții, griji, nesiguranțe sau certitudini.

Volumul se deschide sugestiv cu piesa „Termenele și condițiile”, un fel de prim avertisment înainte de a porni într-o acțiune. Suntem de acord cu ce ni se impune? Suntem, fiindcă Daria Ancuța e o creatoare de imagini, care coboară până în adâncuri, la temutul nivel psihologic, ilustrând atât de talentat și dureros micile piedici care ne-au făcut oameni mari. Redă cu o înțelegere matură relația dintre copii și părinți, dintre fete și băieți, tabuurile, fricile, inerția cu care devenim oameni, creând un text dramatic concentrat și bine țintit. După ce-l citești nu poți decât să constați că a înțeles prea multe, prea devreme parcă!

Urmează Flavia Apetrei cu „Bătrânii miros a drojdie”, unde autoarea parcă se întoarce în momentul în care i se pare că totul a luat o întorsură neașteptată, decisivă: copilăria unui băiețel care nu înțelege trecerea firească a timpului. Alături de bunica lui, care compensează lipsa unei mame prea ocupate, învață ce e moartea, ce e imaginația, învață cum se poate salva singur din capcanele timpului, ale locului, inventeză marea, valurile, briza, totul cu o inocență credibilă și șocantă deopotrivă, un text în care alternează două planuri în contrast (povestea copilului care-și dorește o vacanță cu părinții lui prea ocupați și povestea unei femei care-și așteaptă acasă copiii prea ocupați), tocmai pentru a sublinia inerția timpului care ne transformă fără s-o știm, fără vreun avertisment.

În „Am nevoie de tine”, Ana Maria Muraru vorbește despre dependențele de zi cu zi, de bucla în care ne lăsăm prinși și din care facem o normalitate: veșnicul neînțeles, un tip nefuncțional din cauza propriilor piedici mentale, un inadaptat care stă pe banii mamei, o femeie îndrăgostită și abuzată, care nu reușește să se desprindă dintr-o relaxie toxică, deși o conștientizează, o sugar baby care preferă să-și urmeze cursul, din bărbat în bărbat, într-o falsă iluzie a stabilității. Ana Maria Muraru creează tablouri convingătoare, bine dozate, dezvăluind în toată impudoarea lor momentele-cheie din viața personajelor ei.

„Moartea e primul pas spre întreg” schimbă puțin registrul și ne duce mai aproape de fantastic. Chiruța Antonia dă frâu liber imaginației și pune la cale o reîncarnare de zile mari, cu tot ce trebuie, cereri și declarații semnate pentru a începe o nouă viață, găsirea corpului în care se va reîncarna personajul, schimbându-și astfel sexul, și, lăsându-ne purtați de toată agitația marii schimbări, ne dăm seama că personajele stau în picioare, au nuanțele lor bine conturate, aproape că le recunoaștem, le știm dinainte părerile, pozițiile și, cu toate astea, rămân imprevizibile. Chiruța Antonia știe să întrețină suspansul, să țină ștafeta ridicată și e o povestitoare care merită citită.

Ultimul text care închide antologia este „Tu la ce te gândești?”, unde Emilia Pepene vorbește despre micile proiecții din viața fiecăruia, dorințele imposibile, planurile neîmplinite, plasând acțiunea în mediul cel mai la îndemnână ei, adică la școală. Scoate din băncile din clasă cele mai puternice conflicte interioare, tot ce nu se spune, dar care există și se inflamează, conturând niște situații de viață atât de precis și plastic totodată, încât rămâi puțin surprins de maturitatea cu care redă o acțiune, de forța ei de a pune punctul pe i.

„Drama pentru toți” a fost o provocare, mai ales în prezentul nostru cât mai steril, fără atingeri și fără apropieri. Cu toate acestea, a rezultat o antologie de dramaturgie contemporană absolut savuroasă, cum puține există „pe piață”, făcută ca la carte într-o carte. Cu sprijinul teatrelor partenere (Teatrul Tineretului Piatra Neamț, Teatrul GONG Sibiu, Teatrul „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea, Teatrul de Stat Constanța, Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești, Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava), antologia se găsește pe site-ul oficial al proiectului (http://drama.frilensar.ro/), unde o puteți răsfoi, o puteți citi cap-coadă și unde se găsesc, totodată, interviuri cu cele cinci adolescente despre experiența unui concurs de scriere dramatică.

Înainte de toate, „Drama pentru toți” e o fereastră deschisă în lumea neștiută a adolescenților de azi, o lume în care toți am fost, dar în care nu toți am avut curajul să povestim. Citiți, e secolul poveștilor!