Lume, lume, cetăţeni, prieteni, popor, veniţi şi vă minunaţi, aflaţi şi cumpăraţi! Găina care naşte pui vii, femeia cu barbă şi sfarmă-piatră, tot ce nu s-a mai văzut şi nu s-a pomenit, astăzi, aici, doar pentru tine, la un preţ special! Săpunul care spală păcate, guma de mestecat care ţine de foame, chibritul care arde grăsimea de pe şolduri – cele mai noi inovaţii în orice domeniu, toate pot fi ale tale la cel mai bun preţ! Oglinda din Albă-ca-Zăpada e la reducere de 30%, paloşul lui Făt-Frumos e la super-ofertă cu merele de aur ale lui Prâslea cel Voinci, Ileana Cosânzeana te aşteaptă pe contul ei privat de video chat; intră acum pe www.cumpără_orice_îţi_trăzneşte_prin_minte.com şi ai livrare gratuită, chiar a doua zi. Ai încredere în cuvintele noastre frumoase, noi nu minţim, calitatea indiscutabilă a produselor noastre e certificată cu ştampile şi semnături realizate de cei mai buni specialişti în Photoshop. Azi, acum, şi numai pentru tine!

Viaţa ne-a devenit un bazar gălăgios. Nu mai putem deschide o pagină web fără să ne sară în 3D pe ecran o reclamă la cremă de ghete. Asta pentru că tocmai am achiziţionat de pe un alt site o pereche de bocanci de piele de bufniţă la super-mega-reducere. La televizor emisiunea noastră referată e calupul de reclame de jumătate de oră; că suntem sau nu suntem bolnavi, dup 11 reclame la rând despre dureri în gât, de spate, de dinţi, hemoroizi şi inimi albastre parcă-parcă ne vine să dăm o fugă la cea mai apropiată farmacie să dăm cei 15 lei şi 79 de bănuţi să ne luăm alifia-panaceu cu ghimpe pădureţ. Prinde bine, las’ să fie în casă. Avem cutiile poştale virtuale şi fizice doldora de oferte şi super-oferte. Ne e foame cât de o pizza medie, dar cumpăram una mare penru că primim bonus încă una mică pe lângă şi ce dacă mai mult de jumătate din cantitate ajunge la gunoi, am primit gratis atâta abundenţă.

Ni s-au reconfigurat priorităţile şi totul, dar absolut totul în jur a devenit o chestiune de comerţ. Totul e de vânzare, totul are un preţ, orice se poate cumpăra. Noi înşine suntem produse – cu cât ne marketămmai bine pe reţelele de socializare, cu atât suntem mai apreciaţi şi, dacă nu câştigăm la propriu din filmuleţele haioase pe care le postăm pe Insta, măcar la capitolul respect de sine şi tot ne alegem cu ceva. Când numărăm Like cu Like şi amânăm să postăm ceva pentru că la ora aia nu e reach-ul bun nu facem altceva decât self-marketing. Imaginea noastră a devenit bun de consum. Iar cei care au înţeles din timp asta au făcut profesie din expunerea controlată.

Ne uităm cu jind la sumele pe care le pun în versuri nişte puşti care îngână pe trei note cuvinte prea puţin legate cu subiect şi predicat. E incredibil cât de multe mărci de haine, parfumuri, adidaşi şi treninguri cunoaştem şi cum poftim cu toţii la aceleaşi hanorace fără formă; nu ne plac neapărat, dar sunt scumpe şi de firmă. Nici nu suntem siguri a cui e faţa aia urâţică de pe tricou, dar îl cumperi cu ochii închişi pentru că e promovat de cutărică – vlogger-ul tău preferat. Termenul de „mărci” denotă un înțeles la fel de urât precum îşi are şi sonoritatea. Totul a devenit un „Mărci”. Nu mai poţi să ai un lanţ solid care îşi ţine cheile laolaltă să nu le pierzi; trebuie musai să fie un breloc – „mărci”. Dacă îţi sufli nasul într-un şerveţel nebranduit te vor ocoli toţi prietenii. Cum să ieşi pe stradă cu un tricou negru fără etichetă. Ieşi pe stradă cu un tricou la fel de negru şi atât, dar de minim 3 ori mai scump, cu etichetă „mărciuită”.

Această goană dementă pentru vânzări a dat idei celor care doresc a capta atenţia. Nu mai suntem înconjuraţi de persoane publice. Cu toţii au devenit personaje. Au „mirosit” ce prinde la public şi, pentru a-şi vinde mesajul, pentru a se vinde, de fapt, au adoptat câte un personaj destul de schematic, transparent şi bufonard, desprins, parcă, din Commedia dell’ Arte, cu  trăsătură unică mult exagerată, pe care îl plimbă din televiziune în televiziune, din postare în postare, din story în story. Rumegă toţi replici scrise de un staff cu mai multă sau mai puţină inspiraţie şi imaginaţie, se ţin de scenarii pe termen scurt şi se demonetizează destul de rapid. Persoanele pe care „le urmărim” sunt marfă perisabilă, cu termen de expirare redus şi fără nicio garanţie. Le consumăm repede ca pe junk food. Ori ne amuză, ori ne enervează – cert e că ne miră.

Odată ce a trecut efectul de contrariere în faţa absurdului fie haios-retard, fie scandalos-abject, uitarea vine şi face loc pe raft următoarelor produse la 1001 articole. Măştile sunt cam aceleaşi, dar actorii se mai schimbă. Pentru că obosesc. Nu poţi să rămâi în personaj prea mult timp, pentru că nici talentul de actor nu prea se poate spune că abundă. Toţi se căznesc să rămână relevanţi, dar fără să îşi rafineze mijloacele. Şi atunci publicul, plătitorul practic, se satură şi schimbă canalul sau închide video-ul tău înainte de a ajunge la reclamele monetizate. Unii mai repede, alţii mai târziu, dar cam cu toţii ne prindem de „schemele” de publicitate ale băieţilor şi fetelor care ne învaţă cum să ne boim pe făţucă sau ne arată cum se joacă ei pe „cea mai bună” platformă de jocuri video.

Personajele multe şi colorate există pentru că oamenii-oameni au găsit de cuviinţă că e mai uşor să te vinzi pe tine decât să construieşti un produs real. Şi încă se mai câştigă binişor din imaginilea astea mincinoase. Beneficii multe. Ce e de ştiut ar fi că mascarada asta globală în care cu toţii ne credem vedete există doar prin bună-voinţa celor care încă se amuză de pleiada de enormităţi. E încă fun. Dar iluzia asta alimentată de cumpărături compulsive se va termina curând; odată cu plictisul.

Ce nu ştiu creatorii de personaje şi content e că într-un scenariu bun trebuie să existe un punct culminant, o surpriză şi un deznodământ. C-aşa e-n ficţiune. Şi dacă laşi publicul să băltească prea mult prin desfăşurarea acţiunii te trezeşti cu sala goală imadiat după pauză. Cine ştie, poate se duc vis-a-vis la librărie să îşi cumpere o carte, aşa, într-o doară, just for fun, să mai schimbe puţin rutina. Plictiseala bate la uşă, indiferent de cât content haios şi câtă energie pozitivă sau enormităţi gogonate inventaţi. Tic-Tac, tic-tac; nu Tik-Tok.