Pe 27 martie lumea întreagă sărbătorește Ziua Mondială a Teatrului. Anul acesta, într-un moment foarte dificil pentru artele spectacolului, provocat de pandemia COVID-19, mesajul internațional pentru Ziua Mondială a Teatrului îi aparține cunoscutei actrițe Helen Mirren.

Îl redăm în continuare, în traducerea Ozanei Oancea:

„Au fost timpuri atât de dificile pentru reprezentațiile cu public și mulți artiști, tehnicieni, artizani le-au înfruntat din interiorul acestei profesii, marcate deja de sentimentul de nesiguranță.

Poate că tocmai această perenă stare de insecuritate i-a făcut mai apți să supraviețuiască acestei pandemii cu inteligență și curaj. În aceste circumstanțe noi, mulțumită în mare măsură internetului, imaginația lor s-a tradus deja în moduri de comunicare inventive, amuzante și emoționante.

De când au apărut pe lume, ființele umane și-au spus unele altora povești. Frumoasa cultură a teatrului va rămâne vie atâta timp cât vom exista. Imboldul creator al scriitorilor, designerilor, dansatorilor, cântăreților, actorilor, muzicienilor, regizorilor nu va fi niciodată înăbușit și va reînflori curând, cu o nouă energie și cu un nou mod de înțelegere a lumii în care trăim cu toții. Abia aștept!”

Centrul Român ITI a transmis, de asemenea, un mesaj de Ziua Internațională a Teatrului, semnat de actorul Ion Caramitru, președinte UNITER/Centrul Român ITI, intitulat „Teatrul văzut din cușca de sufleur”:

„De-a lungul istoriei universale a Teatrului s-au mai petrecut evenimente care l-au trimis în adormire: epidemii, pandemii, războaie, guverne de un bigotism aparte, dictatori. Dacă stau să mă gândesc, de cele mai multe ori aceste sincope nu l-au îngenunchiat, ci l-au întărit, i-au dat motive în plus de a supraviețui ca, apoi, să reapară mai viu și mai puternic. Prizonier al conjuncturii, Teatrul evadează de sub escortă și-și găsește libertatea în respectul față de cuvânt și dragostea față de public.

Unde trebuie căutat teatrul când este interzis? Ce se întâmplă cu el când e părăsit? Cine-l conservă în așteptarea unor vremuri mai bune? Nu cumva beneficiarii școlii de interpretare, purtători de haine vii ai personajelor etalon? Nu actorii? Nu speranța lor de a fi urmăriți? Vânați sau adulați? Rezervați sau protestatari?

Intrați pe scena goală și deschideți cușca de sufleur. Textul e acolo. Șoapta e în așteptare. Discursul incendiar. Mai lipsește un amnar și voința de a pune capăt nepăsării. Teatrul oferă lecții de dicțiune, de atitudine, de respect față de rostire, de civilizație.

În fapt, ceea ce încerc să spun aici este un apel la calm, la studiu, la răbdare. Aveți încredere în noi, oamenii de teatru care, alături de un public credincios, asigurăm permanența unei insule a libertății, a unui altar laic al cunoașterii de sine. La Mulți Ani, cu sănătate!”