Inspirată, oportună, riguros profesionist lucrată și, mai presus de toate, cum nu se poate mai utilă. Așa cred că ar putea fi caracterizată în câteva, puține cuvinte recent apăruta selecție din literatura dramatică elenă de astăzi, datorată Fundației Culturale „Camil Petrescu”, creatoarei și președintei sale, criticul de teatru Florica Ichim, coordonatoarei seriei Dramaturgi de azi, Irina Zlotea, și, mai presus de toate, tânărului filolog, traducător și îndrăgostit de teatru Claudiu Sfirschi-Lăudat.
Cel care a realizat selecția pieselor antologate, le-a tradus cu răbdare, tenacitate și indubitabil simț a tot ceea ce înseamnă rigorile scenei, a scris scurte note bio-bibliografice și a întocmit deopotrivă rezumate minimale care au calitatea de a provoca și stimula lectura. Desigur, nu trebuie uitat aportul editurii Cheiron, cu al cărui sprijin a ajuns să vadă lumina tiparului și să înfrunte măcar o parte dintre dificultățile administrativ-birocratice ale difuzării cartea Dramaturgie contemporană greacă (București, 2019).
De ce socotesc utilă sus-numita antologie? Mai întâi, fiindcă ea vine să umple un inadmisibil gol de informare și ofertă. Dacă mai știm câte ceva despre romanele și poezia scrisă în Grecia de astăzi, nu același lucru s-ar fi putut spune despre ceea ce se numește, nu riguros exact, adică neconform cu limbajul teatrologic de dată recentă, dramaturgia din același spațiu cultural. Dramaturgia fiind una, adică ceva ce ține de dinamica procesului scenic, literatura dramatică, alta.
Cert e că, exceptând una sau două comedioare sau punând la o parte scrierile uneia dintre cele mai puternice, consolidate voci în domeniu – Yannis Mavritsakis – căruia Radu Afrim i-a montat două piese semnificative – Punctul orb, în 2016, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești și Wolfgang, în 2017, la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț – trebuie să admitem că nu prea știam mare lucru despre ceea ce se joacă în Teatrele Greciei de astăzi.
Cartea cuprinde o selecție de șapte texte dramatice, majoritatea inedite, unele prezentate deja în spectacole-lectură. Ele le aparțin în marea lor majoritate unor scriitori din două generații diferite, născuți în anii 60-70, doar Dimitris Kechaidis și, probabil, Eleni Chaviara, aparținând unei alte generații, mai vârstnice. Sunt prezenți între copertele volumului Akis Dimou (cu două piese), cuplul Dimitris Kechaidis și Eleni Chaviara, Charalampos Yannou, Leonidis Prousalidis, Sakis Serefas și, desigur, deja amintitul, Yannis Mavritsakis. E vorba despre șapte piese de o remarcabilă diversitate și tematică, și stilistică deopotrivă, comedii și drame, fapt semnalat încă din Cuvântul înainte de prefațatoarea ediției, Elena Lazăr.
Celor șapte texte, din scriere destinate scenei, Claudiu Sfirschi-Lăudat le-a adăugat o adaptare sub formă monologală (operațiunea de transfer generic îi aparține) a unui roman de Makis Tsitas. Același Claudiu Sfirschi-Lăudat m-a încredințat, cu ocazia unei discuții, că antologia are valoarea unei selecții posibile, nu absolute, nu infailibile, nu unice, existând oricând posibilitatea pentru dezvoltări și îmbogățiri ulterioare. Care, ținând cont de calitatea ofertei de acum, nu poate fi decât dorită și așteptată.
Interesant e că, cel puțin din ceea ce ne putem da seama parcurgând textele antologate, dramaturgia contemporană greacă nu se încăpățânează să achite la nesfârșit datorii mitului, Chiar și o piesă ce se cheamă Diseară mâncăm la Iocasta, definită drept A pop family story, cu savurosul, irezistibilul ei comic, cu o forță de regenerare a spiritului ludic, cu infinitele ei doze de burlesc, cu neașteptatele oscilații între vii și morți. Tot atâtea merite ale dramaturgului Akis Dimou, mizează clar și hotărât pe contemporaneitate. În pofida faptului că numele gazdei cinei în cauză ne-ar putea trimite pe cu totul alte piste. La loc de frunte se află scrierile durate pe problemele familiei fie ea formale sau informale. Tot despre familie, una informală, vorbește cealaltă scriere a lui Akis Dimou, Mi-amintești de săruturi. E însă vorba despre o scriere ale cărei personaje – o pictoriță, un jurnalist și un tânăr șomer care trăiește de pe o zi pe alta fie în calitate de animator într-un club de noapte, fie ca model al sus-menționatei pictorițe – ilustrează, dintr-o perspectivă inedită, nemoralizatoare, problematica triunghiului amoros.
Problematica familiei, a singurătății pe care o generează deteriorarea relațiilor inter-personale din interiorul acesteia, dramele acumulate, sacrificiile unora dintre componenți este supusă analizei în succesiunea de 13 monologuri susținute de cele șapte personaje din vorbele și confesiunile cărora prinde substanță piesa Șapte răspunsuri rezonabile. Familia, problemele acesteia, complicatele relații părinți-copii, obligativitatea afecțiunii arătate celor din urmă reprezintă stâlpii de rezistență ai piesei Foamea ce poartă semnătura lui Charalampos Yannou.
Tot pe tema singurătății generate de șomaj, o singurătate care eșuează în disperare și boală, este construit monologul Martor mi-e Dumnezeu a cărui paternitate poate, cred, fi revendicată atât de Makis Tsitas, cât și de adaptatorul și traducătorul Claudiu Sfirschi-Lăudat. Piesa Invocarea farmecului, cu o alură la început fals detectivistă, ne prilejuiește întâlnirea cu un altfel de Yannis Mavritsakis, preocupat de trecerea fluidă de la realism la onirism și suprarealism. Un generos spirit comic animă piesa Cu forță, din Kifisia, scrisă de Dimitris Kechaidis și Eleni Chaviara, prezentată mai demult într-un spectacol-lectură sub titlul Thailanda. Patru femei aparținând unor generații diferite se tot pregătesc în vederea plecării într-o de mult plănuită călătorie, fiecare amânare însemnând metafora câte unei dezamăgiri de viață.
Fals pirandelliană, adică nu cu personaje plecate în căutarea autorului, ci invers, fals detectivistă, însă, după părerea mea, impecabil construită este piesa Unt topit de Sakis Serefas. Favorita mea din cuprinsul unui volum de înaltă ținută.
Dramaturgie contemporană greacă; Antologie și traducere de Claudiu Sfirschi-Laudat; Cuvânt înainte de Elena Lazăr; Fundația Culturală „Camil Petrescu” și Revista „Teatrul azi” (supliment) prin Editura Cheiron; București, 2019
