Trecutul ascunde întotdeauna ceva. Nu-l cunoaștem niciodată până la capăt. În el trebuie să cotrobăi mereu, ca într-un sertar, și găsești lucruri pe care le știi și lucruri necunoscute. Într-o lume prea grăbită, „A fost odată” este o întoarcere de o clipă, undeva, cândva…
La Roma, unde duc toate drumurile, un tânăr rebel își caută un sens și un loc sub soare. Fotografia îndrăzneață îl suprinde într-o zi din perioada 1950-1955 pe Pier Paolo Pasolini. Roma postbelică încă își revine și fiecare își caută un loc. Așa citim în „Băieții străzii”, romanul de debut al lui Pasolini.
Spirit rebel, combinație unică de catolicism și marxism, temerar în luptă cu toate tipurile de autoritate, Pasolini cel din fotografie, într-o barcă de pe Tibru, își caută un drum. Nu are cum să știe că unele dintre ideile lui socio-politice au un fel de dimensiune vizionară, că viitorul le va confirma valabilitatea (consumerismul este totalitarismul ce va veni – poate cea mai vehiculată dintre ele), că filmul îi va pune în lumină cel mai bine talentul, deși istoria îl va păstra ca „regizor de film, poet, romancier, scenarist și intelectual italian”, și că nu va avea prea mult timp, căci sfârșitul lui deja se pregătește să-l aștepte într-un port de lângă Roma.
Foto: Toti Scialoja
